poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2927 .



natură moartă cu geamantan
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [koga ion ]

2010-12-10  |     | 




abia când toate ne vor fi destule
și încă nu am uitat ce ne-am dorit
ne vom sprijini de ziduri de balustrade și de răzleți binevoitori
poate că nici nu vom simți ce ne-a purtat mai departe
chiar dacă ne vom ține uneori genunchii cu mâna
vom face încă un pas către un nou început

nu mai țin minte cum arătam când eram tânăr
dar respiram ca acum prelung și cumva liniștit
spatele îl țineam drept numai când strângeam pumnul
în rest mergeam ușor legănat de parc-aș fi simțit pământul
și o mare nevăzută ar fi urmat să mă arunce la mal

dacă aș lipsi din tablou aș povesti o natură moartă
un drum spre nicăieri și o batistă nefluturată de om
un chei pustiu două trei bărci pentru compoziție
întâmplător un pescăruș întru dezechilibrul doct al proporțiilor
ați observat? farul este întotdeauna plasat într-o margine
așteptarea are nevoie și de spațiu nu numai de timp

nu de puține ori privirea se împăienjenește
undeva foarte aproape se țes plase și zgomotul acesta nu-l mai suporți
lași fața să-ți cadă în palme copleșit
de gândul că ar fi trecut fără să mai oprească
sau mai rău
înmulțești obsesiv lungimi lățimi și înălțimi încercând
să calculezi câți pasageri încap în orice vas
și dacă nu cumva cel așteptat nu mai coboară

târziu când nu mai poți cuprinde cu privirea orizontul
îți părăsești ascunzătoarea și pornești spre casă
și valurile râd cu stropii pân’ la cer
de geamantanul tău uitat pe chei

în fiecare dimineață altul

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!