De ce nu-nțelegi
Că nu am focului
Cum să-i dau noi legi
Iar perle din scoici necurmate
Să le dau mereu gratis
Vibrând ca un arc prea întins sa se rupă
Și să beau cel mai bun vin
Din cea mai jalnică cupă
Pustiu fiind de dor de ducă
Spre depărtări intense
Descrise în sentimente imense
Într-o vesnicie a visului,
Stingher,
Departe de colțul uitat efemer
Efeb târziu de dincolo de Styx
Nereusit tâlhar de sentiment promis.