poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-09-01 | |
Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede,
rămân după ei pantofii și un telefon surd doar ce e neînsemnat trece lent ca un melc, ceea ce contează trece cât ai clipi din ochi, apoi se lasă o liniște obișnuită, cu totul de neîndurat, precum candoarea cea mai firească născută din disperare când ne gândim la cineva după ce am rămas fără el. Nu fi sigur că ai timp pentru că siguranța este nesigură, ne ia sensibilitatea așa cum fiecare fericire vine alături de tristețe și veselie, precum două patimi totuși mai slabe decât una, atât de repede pleacă oamenii precum amuțește sturzul în iulie, precum zgomotul neîndemânatic sau reverența seacă; pentru a vedea cu adevărat, trebuie să închidem ochii, deși cel mai mare risc este să te naști, nu să mori iubim mereu prea puțin și mereu prea târziu Nu scrie despre asta prea des, scrie doar o dată pentru totdeauna și vei fi precum un delfin, blând și puternic Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede și cei ce nu pleacă nu se întorc mereu și nu știm niciodată cum să vorbim despre iubire, dacă prima este ultima sau dacă ultima este prima
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate