În zilele în care-s vânt și ceață
Tu lasă-mă să fiu de negăsit
Eu umblu la hotarul dintre viață
Și moarte, să mă aflu deslușit.

În gândurile mele răstignite
Durerea va veni ca să se culce
Și mâinile-mi vor fi îmbătrânite
Și moi, de la cenușa de pe cruce.

Mă voi topi în ceara lumânării
Iar toată vlaga-n ochi mi se va scurge
Când voi simți prin măduva spinării
Cum viața m-a găsit și mă parcurge.