diminețile bestiale își aveau rostul
oarecum aveau de toate
zăpada ca un curent electric avid
îmi înălța pielea în ceruri fumurii
îmi fixa o talpă la picior să merg probabil pe asfalt și pe apă
mă trezeam dimineața cu gura plină de sentimente
înjuram deșteptătorul puneam cafea
până la urmă devin un mijloc grotesc de a simți nemurirea

durerile de dimineață sunt niște singurătăți mici pe coridoare întunecate
melancolii perfecte topite ca o smoală vie în palmele noastre
după o simpatică putrezire în stomacul meu sănătos
o dimineață s-a ivit cu adam și eva
gata să-mi numere rupturile de carne dint trupul meu bătrân
deși nu-i de second-hand chiar nu-i nici reprobabil

fiorii printr-o descompunere plină devin semințele unei zile
îmi iubesc diminețile exact cum își iubesc criminalii jertfele
îmi pun trupul în mâinele lor iudaice și triste
le găsesc educat în anticameră și îi mulțumesc lui
dumnezeu că pot să scriu cu pasiune
în dimineața asta