poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ ăștia care nu au murit, bătrâne nichita, îmbătrânim la fiecare aniversare a ta
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-11-06 | |
primul răspuns
dragul meu, n-am crezut niciodată că nu ai să mă cauți știu cum tăcerile și singurătatea au urme de dragoste m-am oprit în fiecare zi lângă un copac și mă gândeam la tine, numai la tine ca la un paradis pierdut mi-am pus atât de multe întrebări îți intuiam un zâmbet rece ca într-un tablou așteptam din veșnicie un semn acum visez într-o muțenie deplină speram că ai să vii să mă mângâi că o să răsară cândva de lângă noi, din pământ o plantă străină cu un parfum amar ce ar putea ascunde păcatele la toate încheieturile aș vrea să mergem departe să fim doi călători într-un avion de hârtie să ne imaginăm numai case albe și două biserici unde oamenii miros a dragoste acolo să-ți ating mâinile să mă gândesc la cei care au inventat ușile și ferestrele la cei care au să mă învețe să nu ezit să deschid o carte nouă mă voi gândi la lumânări, la inele chiar și la ochii femeilor care au plâns înaintea mea să nu uiți. mi-ai adus răcoarea senină a verdelui toamna mi-ai adus amintirea noastră despre cum ar fi fost dacă… de-acum, am să adun nopțile polare ca pe un copil la sân am să alerg mereu… mereu am să te chem mă prind de-o îmbrățișare, respir căldura unui oftat ușor ai să știi de ce plâng și fără să-ți arăt vreo apă te vreau copilot la jurnalul de bord al unei iluzii.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate