poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 118 .



târcolete ia calea absurdului (1)
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Pasa ]

2019-07-21  |     | 



târcolete intrase cu totul în inima absurdului - că și absurdul are-o inimă, da, așa, din bucăți ce se așază, din când în când, într-un puzzle. din bucățile acelea târcolete își construia, uneori, câte o imagine de sine inimoasă, cu vrăbii la geam, cu cârtițe îngropate de un cântec solemn care le bâzâia pe la ureche și le-nsoțea în călătoria lor fără pereche, călătorie la care le îndemna lumina ce le orbise și pe care o căutau în adânc, s-o scoată la suprafață.

despre târcolete gurile rele spun că avea obiceiul de a se lua la trântă cu fantomele prezentului. de-aceea, nu se încumeta niciodată la o asemenea acțiune, cu suspansul de rigoare, fără apa vie la purtător. întârzierile narative le punea pe seama surplusului de apă, care-l făceau greu de ucis.

din când în când, târcolete mai avea nevoie să iasă din inima acelui absurd și se-ntorcea la realitate, adică la un absurd și mai mare. cu aceasta (cu realitatea) nu se lupta niciodată, nu doar pentru c-ar fi fost absurd, ci pentru că, de aici, apa vie se retrăsese în basme, cu toți zmeii și balaurii.

când nici absurdul nu l-a mai primit, târcolete a trecut pe rezerva pe care, precaut, și-o distilase din timp dintr-o rămășiță de olimp, înainte de falimentul zeilor. zilnic, lua doar câte-o picătură din acel elixir al zeilor. cum n-avea de gând să mă lase să continui narațiunea, de teamă să nu-i aflu secretele, mi-a zis: „pune punct! mai vedem noi când o luăm de la capăt.”

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!