poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ ăștia care nu au murit, bătrâne nichita, îmbătrânim la fiecare aniversare a ta
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-06-28 | |
Arcibald, noi suntem prada și partea mioriticar-politică surprinsă de ”fuga” grozavă și de goana subsidiară; cu alte cuvinte nu-i cazul să ”ne mai trecem prin cap” și nici dincolo de el. E bine să stăm cuminți: piața-i liberă și stabilizată. E?! E, pentru că e globalizantă, mi-a spus el și mi-a arătat un bilet de avion pe care l-a categorisit a fi fiind benefic, de m-au trecut sudorile și o oarecare suferință retardativă. I-am plătit polița spunându-i că deseară am întâlnirea vieții mele cu o femeie și că mi-am cumpărat un parfum neinspirat, cu care sper s-o dau gata invocând, astfel, prosperitatea mea.
Arcibald s-a mutat la birou – ca și cum era obligat să-și îndeplinească o sarcină de serviciu –, a scris ceva, mi-a-ntins un pahar plin, m-a rugat să nu-i umilesc parchetul, și-a-nhățat biletul de avion, și-a potrivit ținuta, mi-a-ntins, apoi, mâna și m-a abandonat prejudecăților mele. Imediat, am avut niște impulsuri cardiace (ceva de genul unor abateri financiare necontrolate!), de parcă fuseseră vărsate peste mine tone de legume expirate. M-am confruntat (instant!) cu regrete imense: nu m-am putut ridica din scaun ca să merg și să fac față întâlnirii vieții mele. Am fost un fel de mijloc fix neutilizat, asta-n timp ce Arcibald zbura ca un brand-bastard des utilizat. Marja mea nu era una de eroare, ori una de echilibru, ci era una rea. Știu că am reușit să fac un apel național la 112, apoi lucrurile au dansat prin fața mea de parcă erau niște propuneri rușinoase. Mi s-a arătat și un film legislativ plauzibil cu termenul de garanție decalat către toamnă... ca idee în sine. Rămas fără resurse umane m-am prăbușit în neant, fără nici-un grad de inspirație. Ipotetic mă făcusem avocatul ghiavolului, numai pentru că-mi fusese pielea jupuită, apoi făcută-n fel și chip genți, ori pantofi – eram carne vie numai bună de mâncat; la ce bun să mai mănânci un fruct interzis în asemenea condiții de austeritate, câtă vreme carnea-i proaspătă și crudă? Când Arcibald m-a vizitat, m-am prezentat... fără să fac ”discordanță”. M-a condus, cu amabilitate la budă, unde am făcut, amândoi, zgomotul ăla: șșșșșșșșș... M-am simțit a fi scuturat de toate relele pământului, pentru că devenisem ideolog!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate