poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4407 .



Destul cu Pleșu și Liiceanu!
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [VeronicaValeanu ]

2011-01-24  |     | 




Am asistat ieri la unul dintre cele mai jalnice spectacole oferite de niște intelectuali de marcă, în emisiunea „50 de minute” pe TVR - cu Pleșu și Liiceanu.

Cum s-au așezat ei la masa rotundă acoperită cu o față de masă de tafta mai lungă decât picioarele mesei, au apăsat pedala pe o temă de lucru genială, deasupra capetelor tuturor: speranța. Discuția se anunța un regal și nu se făcea să dezertezi. A cuprins puncte generoase, demne de a stârni apetitul elevilor de a 8a pentru vorbitul în public:

- cum se manifestă speranța
- dacă e folositoare
- dacă e laică sau religioasă și de câte feluri e fiecare. De ce trebuie să spere credinciosul și dacă i se oferă ceva în schimb. Și, ia te uită, e un schimb.
- cum o folosim în limbaj, dacă abuzăm. Una e să spui „sper să ajung la Dorohoi”, dar dacă el de fapt nici nu mai speră? Sau oare de ce îi spune cuiva că speră? Are nevoie să fie auzit și atât?
- ce chestie, nu avem argumentație emoțională când sperăm!
- cum că e interesant că dacă suntem fericiți, nu mai avem nevoie de speranță, dacă nu, atunci avem.
- cum reacționezi psihic dacă speri
- uneori unul se făcea că nu înțelege ceva, pentru ca celălalt să îi explice sfătos
- Pleșu a aruncat un [nu face față la trăirea...etc]

O teorie a bățului de chibrit cu sublime infuzii „culturale”: totul impregnat de metafizic, totul intelectualizat până la refuz în zoomul bagatelizant al exhaustivului, totul teologizat emfatic, discursivizat, dres cu citate, până te cuprindea senzația de silă.
Culmea a fost la sfârșit: cu un salt atletic la 180 de grade, Pleșu a afirmat că „acum, oamenii disperați au nevoie de solidaritate” iar Liiceanu și-a exprimat consternarea că: „ce te faci că cei disperați nu mai au orizontul deschis să primească solidaritatea!”


Destul!
Nu degeaba masele (bune, rele) marginalizează categoria de intelectuali: sunt găunoși.
Nu avem nevoie de genul acesta de intelectuali de marcă!
Nu mai vrem să trebuiască să ne intereseze ralierea la liniile lor de forță!
Atât timp cât nu fac decât să se raporteze la o lume ideatică, una artificială și aridă; când ar trebui să fie vârf de lance pentru a face istorie și crea un mecanism viu al culturii, al spiritualității - să nu îi lăsăm să zdrobească totul cu greutatea lor!

Avem nevoie de modele care să facă ceva tocmai pentru evoluția celor pe care îi reprezintă. Să se implice, să inoveze. Să dea sens. Nu numai în domeniul din care provin, dar oriunde e nevoie de sens. Să schimbe radical viziunea maselor.
Oamenii de cultură (mai ales când e vorba de România) ar trebui să returneze ceva: speranța.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!