poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1403 .



I was growing up
personale [ Jurnal ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [katy ]

2010-09-24  |     | 



și dacă închid ochii, văd pavilionul grădiniței, un copil urât căruia i se iau jucăriile, fetița veșnic confundată cu un puști, băiatul mare înjurând de peste gărducean, el fiind înafara sistemului, cât noi ne plimbam mașinuțele prin tunele mari de nisip.

o altă închidere mă duce într-o sală cu prea mulți oameni, humanzone sinconizându-și vocile, alex legat de un scaun, fiecare tânăr fixat cu câte o funie de cubul prea strâmt ca să-ți desfaci umerii în el.

după-amiezile de care ținându-mă, îmi simțeam pântecul străpuns de lănci mici, din toate părțile, și îmi târam trupul prin ploaie și îmi venea să mă tăvălesc pe jos de durere, să rămân așa, lipită de asfalt, până într-o oarecare dimineață. zilele în care de prea multe griji nu puteam adormi, un azi pe care nu l-aș plasa în evenimente.

cafenelele plicticoase, în care se bea ceai și se analizează exteriorul, ori oamenii ce îl fac, pentru jurnaluri, ori pentru umplerea cu vorbe, când cineva îți zice "mai spune ceva" și tu începi iar să descrii, pentru menținerea dialogului, amintiri lipsite de viu, ca atunci când ții pe pervaz un ghiveci cu pământ, doar pământ, fără flori.

reluarea instinctivă a lucrurilor care ne desfășoară, pas cu pas. pasul dus cu ochii închiși prin cotitura pe unde mașinile ies din ambuteiaj, chiar dacă te poate-ngropa. iar visele ce cândva ți se păreau atât de frumoase, sunt croite din ce în ce mai urât. dimineața tighelul îți iese în față.

te duci zăpăcit la bucătărie să pui ceainicul la fiert. uiți că ceaiul de romaniță, e și el verde, îi zici că ai numai negru, ca atunci când apa prinde culoare să nu te prefaci mirată, ci chiar să fii.

dacă mi-aș descoase biografia, aș rămâne cu un fir de ață în palme, iar restul s-ar risipi. îmi rămân, cred, le chiar simt, durerile în burtă, când alții îmi zic că fac rău, și nervii care mă apucă oriunde, dacă cineva îmi atinge gâtul. prea multe întrebări. prea multe explicații. mintea mea încețoșată nu poate nici măcar să contempleze just frumosul. încă mai sunt în căutarea acelui fitil care deja mă arde pe dinăuntru.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!