poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1781 .



Din tãcerea ta, m, noaptea asta o sã scriu o carte
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [katy ]

2010-02-19  |     | 



Realitatea lumii în care trãiesc

Ceea ce vãd eu zilnic pe marginea strãzilor
sunt pisici ºi câini striviþi, seringi aruncate,
pietre funerare, vagabonzi care dorm,
îmbrãþiºând pietre funerare strãine.
A mai
rãmas doar foarte puþin alb
pe pãmântul pãdurii,
dar încã e iarnã.

Pe trotuarul înclinat, dimineaþa,
se plimbã fantome.

Eu sunt o bilã neagrã de bowling, fãrã destinaþie,
Pentru cã, mi se pare cã, destinaþia ucide.

Un orizont fals, un orizont
de liniºtit oamenii,
înaintea intemperiilor.
Sunt un dinozaur uriaº, care niciodatã
nu o sã striveascã buburuza.

Tot eu sunt ºi buburuza.


Îmbobocesc infractorii

În mai 2002, un maniac rãpea ºi ucidea copii.
Douã fete au fost aruncate în faþa liceului
ºi toþi se uitau la ele,
la trupurile lor perforate,
la mâinile strivite.

Se uitau fãrã sã spunã nimic.
Atunci, oamenii, nu mai ieºeau pur ºi simplu pe strãzi.
Nu mai ieºea nimeni pur ºi simplu.


În firea lucrurilor

Oamenii au nevoie de coºmaruri, de filme de groazã,
de monºtri, de marþieni, de ciudãþenii, aºa cum au nevoie
ºi de mister.
Au nevoie sã simtã, uneori, vârful cuþitului în carne,
sã simtã lama de inox în carnea proaspãtã.
Sã scoatã un geamãt mut.
Sã scoatã, dintr-o suflare, tot aerul din plãmâni.
ªtiu, mi-a scãpat un rând din douã versuri,
dar încã nu mi-am pierdut memoria.
ªtiu, poemul acesta nu are o finalitate, dar nici
Nu trebuie sã aibã.


Aburul se rãspândeºte în aer

Eu încã tremur, continuu sã tremur,
zgomotul dinþilor mei acoperã zgomotul ploii.
Încerc sã diger momentul, fãrã sã înghit lacrimi.
Înghit doar noduri uscate.
Îmi ascund jumãtate de suflet.

Promit sã nu inspir prea adânc.


Otrãvuri

Mi-au crescut unghiile.
Degetele acestea, inapte de orice muncã,
îºi taie, reciproc, epiderma, când scriu cu stiloul.
Podeaua bucãtãriei e încã umedã.
Afarã urlã pisicile, de foame urlã, sau de singurãtate.
Cineva lãrgeºte gaura sacului.
Ambele braþe ale acelui cineva îi vor fi sfâºiate ºi nimeni
nu o sã-i trateze durerea.
Piciorul rãsucit, tendoanele rupte,
nervii amorþiþi... neatinse vor rãmâne doar
otrãvurile pregãtite pentru a doua zi.


Planul B

Sari în ajutor, când cineva, brusc,
te prinde în capcanã,
ca pe un animal sãlbatic, te loveºte cu pietre în cap.

Nu ai atins pe nimeni, nu ai ucis o gãinã în viaþã,
Nu ai ucis pe nimeni, nu ºtii cu aratã sângele proaspãt,
dar eºti pedepsit.

Mai simplu sã-þi tai o venã, mai simplu
Sã te sufoci cu mâinile goale.


Cascada

Îmi pun o melodie în care sunt înregistrate sunetele naturii.
Mã bag sub duº,
Închipuindu-mi o cascadã fierbinte deasupra.
ªi stau aºa pânã mi se încreþeºte ceafa,
Pânã îmi curge apã din urechi,
Pânã devin statuia din mijlocul unui havuz.


Din copilãria mea

De mic copil am crescut în familie de pictori,
ªi aveam jucãriile mele.
Preferatul – sneg – un iepuraº de pluº.
Þin minte cum îl liniºteam:
- Stai fãrã griji, sneg, mama are numai douã picturi
De finisat,
ªi vine repejor înapoi.


Serile poetice

Când mã plimb pe bulevardul ªtefan cel Mare,
Înspre Serile Poetice de la Cartier,
Nu mai vãd întinse peste tot beculeþele de Crãciun,
Deºi ele îmi aduceau
o atmosferã
familiarã,

înainte sã ajung între scriitorii
„cu colþi de argint”.


ªoarece

Azi copiii din trupa de teatru
mi-au adus niºte
ºoareci
Într-o cutie. Când mi-au spus,
prima mea întrebare a fost
„Sunt vii?”.
Apoi m-am speriat
ºi am þipat.
ªi am ieºit ca glontele din bibliotecã.
M-am uitat la bãiatul de la xerox,
spunându-i:
- Sunt vii!

ªoriceii minusculi
se plimbau pe mâinile lor, a copiilor
din trupa de teatru,
ªi ei pãreau sã nu aibã nimic împotrivã.
Ori sunt eu laºã, ori sunt ei prea
curajoºi.


Bla bla bla

Am tot dat-o în barã la diferite capitole.
Ei îmi þin moralã ca ºi cum ar mânca niºte
Cartofi pai, dar eu trebuie sã îi ascult.
Sã dau din bãrbie, în sensul în care sunt de acord.
Ei vorbesc lucruri importante, când eu aud numai
Bla bla uri, ºi anume din cauza asta
O tot dau în barã,
Ca sã îi tot ascult ºi sã aibã
O anume ciclitate
Povestea asta.


Te uiþi prelung

Un bãtrân, cu barbã neîngrijitã, miroase a bãlegar
ªi benzinã, de-þi mutã nasul, e schimonosit pânã la limitã,
Un fel de Mr. Been dintr-o generaþie învechitã. Stã aºa ore în ºir,
Cu limba scoasã afarã.

Mulþi trec pe lângã el ºi se întreabã
Cât trebuie sã stea aºa ca sã
Moarã.


Evoluþie

Azi am bãut mult ceai negru tare
ªi m-am gândit la oameni,
La originea lor Divinã,
Pentru cã altfel nu înþeleg
De unde am apãrut.

Eu nu am vãzut nicio maimuþã
Sã se transforme în om.


Agent secret

De câteva zile îmi urmãresc vecina
de la primul etaj ºi familia
ei de pisici.
Asta este o bucãþicã din obsesia mea.
Are niºte pisici zgrunþuroase,
Cel puþin aºa aratã.
Întotdeauna m-am prefãcut
cã le simpatizez.
Mi-am rãsucit naivitatea în vene
ca sã par credibilã de fiecare datã.


Ochii

Era un copil în braþele ei.
Avea cãciuliþã roz, haine roz,
ghetuþe cafenii,
Ca la toþi poeþii, ca la toþi poeþii mari ºi mici.
Râdea mult ºi i se vedeau dinþiºorii mici,
Degetele mici, care trãgeau pe oriºicine
De pãr. Iar ochii...
Ochii lui albaºtri sau verzi, iar uneori
Chiar violeþi, mã urmãreau mereu.
Mã umpleau cu albastru, cu verde,
Cu violet.
Aº fi putut face infarct de culori,
De violet.


Surâsul lui m.

Mã uitam la m. ca la o pasãre colibri,
Care ºtia sã zboare mai bine ca mine.
O pasãre jucãuºã, zglobie,
Plinã de viaþã. O pasãre care
ªtia cel mai bine sã lase urme.
Avea câteva liste, printre care una negrã,
Pe care nu am vãzut-o niciodatã,
Dar de care mã temeam ca de monstrul unei insule
Pe care aº fi nimerit. Un monstru despre care
Se spun multe poveºti urâte, din cauza cãrora
Nu poþi adormi.
Dar, am înþeles cum e sã fii
În lista ei monstruoasã.

Cãci, în lista ei neagrã, iatã-mã ºi pe mine:
Ecaterina Bargan.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!