poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1546 .



Îndemn la regăsirea de... noi!
eseu [ ]
(12)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Dafinul ]

2011-04-20  |     | 



În căutarea unor semne după care să descifrăm, cât de cât, cum va evolua în viitorul nu foarte îndepărtat lumea pentru a înțelege ce se întâmplă cu noi românii am identificat câțiva centri internaționali capabili să determine mersul evenimentelor. Am prezentat unele potențiale proiecte de organizare planetară în care prim soliști par a fi nord-americanii, germanii ori ocultele catolică, sionistă, francmasonă. Chiar dacă la incidența între milenii Rusia a cunoscut un recul geopolitic ea va continua să rămână unul dintre actorii importanți în balanța mondială a puterii. Urmărindu-i devenirea istorică suntem tentați să credem că ea, chiar dacă nu a împlinit testamentul tătucului Petru, și-a atins limita maximului expansionism. URSS a reprezentat momentul său apoteotic dar, ca lider în cadrul unei resurecții a panslavismului ori ca a Treia Romă a creștinătății, ea și-ar putea revitaliza destinul mesianic. Ne este greu astăzi să deslușim cum ar fi posibilă această regenerare dar, pe baza experienței trăite, ne cuprind frisoanele numai gândind că ea s-ar putea produce. De aceea poate că mai folositor pentru politica noastră actuală e să aruncăm o privire, fie și sumară, asupra unui moment tragic al trecutului nostru nu prea îndepărtat. Cel mai convingător mod este ca acest lucru să-l facem sub forma vizionării rapide a unui film. Filmul real al unui război nedeclarat care ne-a costat enorm, ne afectează și în prezent fără a fi în stare să-i lichidăm urmările. Datorăm acest remember mai ales generației tinere, singura de care ne mai putem lega speranțele viitoare.
• Sfârșit de deceniu patru. Continentul este din nou în fierbere. Versaillesul, cel care trebuia să consfințească și să apere ordinea europeană, aproape s-a prăbușit. Anglia, Franța și Rusia sunt reduse la simple instrumente într-o orchestră ce interpretează conștiincios partitura germană în simfonia unei noi ordini mondiale. Armata fuhrerului tinde să devină bagheta magică cu care acesta dirijează corul european. URSS este noua ținută de gală pe care maica Rusia a îmbrăcat-o pentru un grandios spectacol pe care istoria se pregătește să-l pună în scenă.
• 23 August 1939. Începe marea partidă de șah între Stalin și Molotov, pe de o parte, Hitler și Ribbentrop de cealaltă. Miza este enormă - planeta. Unii o vor prin "revoluție mondială" pentru "lichidarea exploatării omului de către om". Ceilalți prin "politică teritorială" pentru "spațiu vital" și dreptul arianismului la supremație. După nici 25 de ani de relativă liniște europeană, marile învinse ale primului război mondial reiau în forță politica de intimidare, agresiune și cuceriri. Protocolul dintre Moscova și Berlin care hotărăște soarta Europei Centrale și de Răsărit este încă secret. Destinul teritoriilor orientale și de nord ale României a fost însă hotărât, fără știrea ei.
• Este 1 Septembrie 1939 și Hitler trage cortina. Începe spectacolul sau mai degrabă marele circ prin atacarea Poloniei. Stalin îl acompaniază dinspre Est. În ritm de cavalcadă șenilatele germane iau în primire Europa peninsulară. Comisarii sovietici se grăbesc să ducă la îndeplinire prevederile "Pactului de neagresiune", împingând Imperiul Roșu dincolo de Karelia și Þările Baltice. Basarabiei și Bucovinei le-a sunat ceasul!
• Ospățul este în toi. În plină euforie ministrul de externe sovietic avertizează (29 martie 1940) România: "Dintre țările vecine de la Sud - citate de mine - nu avem un pact de neagresiune cu România. Aceasta se datorește unei probleme nerezolvate încă, adică problema Basarabiei, a cărei ocupare de către România nu a fost niciodată recunoscută de către URSS, cu toate că niciodată nu s-a pus problema înapoierii Basarabiei pe calea armelor. Acest fapt nu constituie deci, un motiv pentru agravarea relațiilor dintre URSS și România" …Vârfuri ale evreimii din Basarabia adresează Kremlinului o petiție prin care cer unirea provinciei românești cu Rusia Sovietică.
• România devine vitală pentru mașina de război germană. Presiunea pentru definitivarea "tratatului economic" mai crește cu câteva atmosfere. Tonul Berlinului este de-a dreptul imperativ: "renunțați la industrie și rămâneți un stat agrar. În acest caz vă garantăm frontierele". Rusia își face și ea mutarea. "Glorioasele" unități sovietice de pe fronturile din Finlanda și Polonia încep deplasarea către sud-vest. Serviciile de informații române sesizează dincolo de Nistru o suspectă agitație: se intensifică misiunile de cercetare și recunoaștere din aer și terestre de-a lungul frontierei; se construiesc febril noi drumuri și se îmbunătățesc căile de comunicație existente; grupuri masive ale populației civile sunt evacuate din zonă; apar noi aerodromuri, depozite și barăci; sunt chemați rezerviști și se intensifică activitatea de instrucție; au loc masive manevre, se desfășoară aplicații comune cu tancuri, artilerie, aviație și mijloace speciale; liniștea nopții este străpunsă tot mai des de alarme și trageri de luptă; sunt aduse la Nistru ambarcațiuni și materiale pentru poduri, se fac antrenamente de forțare în punctele Cotul Nistrului, Vadul lui Vodă, Tiraspol, Parcani; violarea din aer a frontierei României devine aproape obișnuință.
În Republica Sovietică Autonomă Moldovenească politrucii și agitatorii își încep recitalul. Mișcările și concetrările de trupe alimentează din plin zvonurile: "Guvernul burghezo-moșieresc român desfășoară acțiuni provocatoare la granița cu URSS"; "România va fi obligată prin forță să retrocedeze teritoriile cucerite" etc. Presa engleză semnalează intrarea într-o nouă fază a uneltirilor sovietice, Basarabia devenind obiectiv imediat.
• Zilnic, pe teritoriul românesc sunt infiltrați agenți sovietici care culeg informații, instigă și organizeză la rebeliune populația din rândul minorităților, în special ruși, ucrainieni și evrei, constituie celule și grupuri comuniste, fac propagandă antiromânescă și în favoarea Sovietelor. Sunt introduse clandestin arme și se constituie formațiuni paramilitare, grupuri diversioniste; cetățenii sunt îndemnați la sabotaje și sunt incitați să nu se prezinte la încorporare. Conducerea Partidului Comunist din România este informată de către Moscova asupra intenției de invadare a provinciilor românești din est și nord. În orașele din Est sunt răspândite manifeste care cheamă pe basarabeni la luptă împotriva "ocupației" românești. Postul de radio sovietic de la Tiraspol ademenește, prin revendicări, populația țărănească căreia îi promite pământ. În zona localităților Zalescik și Grigoriopol sunt instalate difuzoare puternice prin care se fac apeluri către populația basarabeană și se transmite muzică populară românească.
• Prescurovo - 19 iunie 1940. Se desfășoară, în secret, ședința specială a consiliilor militare și comandanților corpurilor de armată aparținând Frontului de Sud, cărora li se prezintă planul de ofensivă definitivat de către generalul Jukov, din ordinul Kremlinului, pentru invadarea României. Sunt elaborate două variante de ocupare a Basarabiei și a nordului Bucovinei. Prima preconizează o ofensivă vertiginoasă, executată de pe linia Nistrului și încheiată prin aruncarea armatei române dincolo de Prut. Cealaltă, pașnică, vizează introducerea rapidă în Bucovina și Basarabia doar a unei părți a trupelor sovietice concentrate pe Nistru, în scopul ieșirii neamânate pe albia râului Prut pentru a controla retragerea românilor. În acest timp uriașe coloane motorizate afluiesc pe roți și pe calea ferată către raioanele de concentrare: STARA UZICA - HORODENKO - KOSOV - STANISLAVOW - CZORIKOV; GROGORIOPOL - TIRASPOL - BUGAZ - ODESSA - RAZDELNAIA.
• Capitularea Franței consternează planeta. F. Schulemburg, ministrul german la Moscova, anunță Berlinul: "Molotov mi-a făcut astăzi (23 iunie 1940) următoarea declarație. Soluția chestiunii Basarabiei nu mai suferă nicio amânare. Guvernul sovietic… intenționează să uzeze forța în caz dacă guvernul român va respinge acordul pașnic. Revendicările sovietice se extind și asupra Bucovinei, în care locuiește populație ucrainiană". Escaladarea pretențiilor lui Stalin, prin includerea Bucovinei despre care nu se convenise în Protocol, îl agasează pe Hitler care strigă: "Nu vreau să fiu luat drept un imbecil de către ruși". Se calmează totuși și Ribbentrop răspunde: "Germania rămâne fidelă acordurilor de la Moscova. De aceea ea nu manifestă nici un interes față de chestiunea Basarabiei. Pretențiile guvernului sovietic în ceea ce privește Bucovina constituie ceva nou." Ca o dovadă de bunăvoință Fuhrerul se angajează să medieze pe lângă partea română "… o reglementare prin bună înțelegere a chestiunii Basarabiei în sensul satisfăcător pentru Rusia".
• Marele Stat Major român transmite cu regularitate factorilor de decizie politică buletine zilnice de informații, rapoarte și note speciale, sinteze și dări de seamă periodice asupra evoluției situației militare la granița de est și nord a țării. Se elaborează studiul: "Considerațiuni politico-strategice privind situația României", unde se arăta că: evoluțiile internaționale s-au complicat ca urmare a succeselor armatelor germane; Anglia face eforturi pentru atragerea Rusiei și SUA în cadrul unei alianțe antigermane; creșterea puterii Germaniei începe să neliniștească URSS care, pentru a preveni un atac din partea acesteia, încearcă să-și consolideze propriul sistem de securitate în jurul frontierelor prin cuceriri în Finlanda, Þările Baltice și consolidarea ocupației în Polonia; necesitățile strategice ale organizării de către sovietici a unui front pe Carpații Răsăriteni sporește interesul Rusiei pentru România, crescând riscul unei agresiuni militare din partea acesteia. Primul ministru primește nota informativă a Biroului 1 Informații al Armatei:
"1. Marele Stat Major are ferma convingere că, printre concesiile făgăduite de URSS către Germania, ca preț al încheierii pactului de neagresiune din 23 august 1939, figurează și cedarea Basarabiei și Nordului Bucovinei.
2. Dată fiind situația internațională, când Germania este și va fi încă mult timp absorbită în Vest, nu este exclus, URSS să caute a invada aceste provincii românești fără a mai avertiza Berlinul, așa cum a procedat cu Polonia, Finlanda, Þările Baltice. În această tendință a sa URSS pare să fie încurajată chiar de anumite sugestiuni trimise de la Londra.
3. În ultimul timp Sovietele au luat pe frontieră o serie de măsuri cu totul semnificative, care duc la concluzia că URSS pregătește o agresiune contra României… ."
• Dispozitivul ofensiv sovietic de la frontiera cu România este în linii mari definitivat. Forțele sovietice, masate în semicerc la Nord și Est de Nistru, având în eșalonul întâi, 7 Corpuri de Armată (18-20 Div. Inf.), 5 Divizii de Cavalerie, 4 Brigăzi Moto-mecanizate și în eșalonul doi 5-7 Corpuri de Armată (17-20 Div. Inf.), 2 Corpuri de Cavalerie (5 Div. Cav.), 3 Brigăzi Moto-mecanizate, sunt constituite în trei mari grupări:
GRUPUL DE NORD (Ucraina Occidentală și Podolia):
- 20-25 Div.Inf. (7-8 în imediata apropiere a frontierei, restul eșalonate pe 20-120 km. adâncime);
- 7Div.Cav.;
- 5 Bg.Mo.;
GRUPUL DE SUD (Regiunea Dubăsari-Odessa):
- 10 Div.Inf. (4-5 în imediata apropiere a frontierei);
- 3 Div.Cav. (una în regiunea Balta și alte 2 în deplasare dinspre Prescurovo);
- 2 Bg.Mo.;
GRUPUL DE LEGÃTURÃ (Regiunea Moghilev-Râbnița):
- 5 Div.Inf. (2 lângă frontieră).
Potrivit planului de ofensivă, atacul principal se va produce la Nord, pe direcția CERNÃUÞI - VALEA SIRETULUI pentru a cădea în spatele fortificațiilor românești de pe Nistru și Prut, distrugând totodată baza de aprovizionare a forțelor aflate în apărare în Basarabia și la Est de Siret. O altă lovitură se va produce pe direcția generală CETATEA ALBă - BOLGRAD, împreună cu flotele din Marea Neagră și de pe Dunăre. În scopul fixării forțelor românești, de-a lungul Nistrului se vor executa atacuri secundare, în timp ce rezultatele maxime se vor obține pe flancuri prin cele două învăluiri.
• Moscova - 26 iunie 1940, orele 22. După dispariția Poloniei începe crucificarea României. Ambasadorul român, Gheorghe Davidescu, primește de la Molotov o notă ultimativă: "În anul 1918 România, folosindu-se de slăbiciunea militară a Rusiei, a desfăcut de la Uniunea Sovietică (Rusia) o parte din teritoriul ei, Basarabia, călcând prin aceasta unitatea seculară a Basarabiei, populată în principal cu ucrainieni , cu Republica Sovietică Ucraineană.
Uniunea Sovietică nu s-a împăcat niciodată cu faptul luării cu forța a Basarabiei, ceea ce guvernul sovietic a declarat nu o singură dată și deschis în fața întregii lumi.
Acum, când slăbiciunea militară a URSS a rămas în domeniul trecutului, iar situația internațională care s-a creat cere rezolvarea rapidă a chestiunilor moștenite din trecut, pentru a pune în fine bazele unei păci solide între țări, URSS consideră necesar și oportun ca în interesul restabilirii adevărului să pășească împreună cu România la rezolvarea imediată a chestiunii înapoierii Basarabiei, Uniunii Sovietice.
Guvernul sovietic consideră că chestiunea întoarcerii Basarabiei este legată în mod organic cu chestiunea transmiterii către URSS a acelei părți legată în marea sa majoritate cu Ucraina Sovietică prin comunitatea soartei istorice, cât și prin comunitatea de limbă și compozițiune națională.
Un astfel de act ar fi cu atât mai just cu cât transmiterea părții de nord a Bucovinei către URSS ar putea reprezenta, este drept că numai într-o măsură neînsemnată, un mijloc de despăgubire a acelei mari pierderi care a fost pricinuită URSS și populației Basarabiei prin dominațiunea de 22 de ani a României în Basarabia.
Guvernul URSS propune guvernului regal al României:
1. Să înapoieze cu orice preț Uniunii Sovietice, Basarabia;
2. Să transmită Uniunii Sovietice partea de nord a Bucovinei cu frontierele potrivit cu harta alăturată.
Guvernul sovietic își exprimă speranța că guvernul român va primi propunerile URSS și că acesta va da posibilitatea de a se rezolva pe cale pașnică conflictul prelungit dintre URSS și România.
Guvernul sovietic așteaptă răspunsul guvernului regal al României în decursul zilei de 27 iunie curent."
Ministrul român la Moscova încearcă cu disperare să convingă Kremlinul asupra drepturilor istorice, etnice și politice ale României asupra Basarabia, folosind argumente statistice și făcând apel la prevederile tratatelor internaționale. Insistă, demonstrând că Bucovina nu a fost niciodată sub stăpânire rusească. Molotov este însă surd: după el, Basarabia este teritoriu rus ocupat abuziv de România; Bucovina reprezintă despăgubirea "pentru dominația română în Basarabia timp de 22 de ani". Creionul roșu bont, ce a trasat pe hartă noua graniță, acoperă un teritoriu lat de 7 km. asupra căruia domnește confuzie totală. Cu inima grea, Davidescu se grăbește să comunice textul notei ultimative Bucureștiului. Abia spre miezul nopții obține legătura, reușind doar să articuleze primele informații pentru că aproape instantaneu aceasta se întrerupe pentru mai multe ore.
• … în pofida informațiilor adunate în timp la Ministerul Afacerilor Străine știrea provoacă totuși stupoare. Secretarul de stat, Alexandru Cretzulescu, informează pe ministrul apărării și pe șeful Marelui Stat Major. Este alarmat grupul de armate din Moldova. Ministrul german Fabricius este convocat de urgență la rege unde este anunțat în legătură cu ultimatumul și cu hotărârea României de a se bate; se solicită ca Germania să țină în frâu Ungaria și Bulgaria și să asigure înarmarea armatei române. Textul integral al telegramei este receptat abia către ora șase dimineața, a doua zi… Au mai rămas numai 16 ore pentru deliberare și formularea răspunsului. Fabricius revine și transmite verbal răspunsul primit de la Ribbentrop: "… /Ministrul de externe mă roagă să transmit imediat Ministerului de Externe român acest lucru. Acceptarea este în interesul bineînțeles al României. În numele Reichului, roagă mai departe să sfătuiesc urgent guvernul român să primească condițiunile rusești fără nici o rezervă.
Primirea ultimatumului este singurul lucru ce rămâne de făcut. Pentru cazul că guvernul român nu are posibilitatea să transmită această știre la Moscova, ministrul de externe al Reichului este dispus a transmite un astfel de răspuns mai departe/…."
• Primul ministru, Gheorghe Tătărescu, dispune informarea puterilor europene și a partenerilor din Înțelegerea Balcanică asupra pretențiilor sovieticilor și a intențiilor României de a decreta mobilizare generală și a se opune armat. Londra răspunde: "Anglia nu se poate certa cu Rusia, căci Germania nu poate fi învinsă decât cu ajutorul Armatei Roșii". Roma comunică: "… guvernul italian consideră de interes european esențial, nu numai pentru România, dar și pentru celelalte țări ca România să evite un conflict cu URSS". Ankara dă sfaturi conciliante, Belgradul și Atena reacționează cu prudență.
• Este convocat în ședință de urgență Consiliul de Coroană. În prezența regelui Carol al II-lea se formulează opinii pentru rezistența armată, dar majoritatea decide acceptarea... Conformându-se cererii guvernului sovietic, primul ministru transmite nota de răspuns: "Guvernul URSS a adresat guvernului român o notă care a fost remisă la 26 iunie 1940, la ora 10 seara, de către Excelența Sa domnul Molotov, Președintele Comisarilor Poporului al Uniunii Sovietice și Comisar al poporului pentru afacerile străine, Excelenței Sale domnului Davidescu, ministrul României la Moscova.
Fiind însuflețit de aceeași dorință ca și guvernul sovietic de a vedea rezolvate prin mijloace pacifice toate chestiunile care ar putea să producă o neînțelegere între URSS și România, guvernul regal declară că este gata să procedeze imediat și în spiritul cel mai larg la discuțiunea amicală și de comun acord a tuturor propunerilor emanând de la guvernul sovietic.
În consecință guvernul român cere guvernului sovietic să binevoiască a indica locul și data ce dorește să fixeze în acest scop. De îndată ce va fi primit un răspuns din partea guvernului sovietic, guvernul român își va desemna delegații și nădăjduiește că conversațiunile cu reprezentanții guvernului sovietic vor avea ca rezultat să creeze relațiuni trainice de bună înțelegere și prietenie între URSS și România.
• La Kremlin începe redactarea telegramei de răspuns către guvernul român: "Guvernul URSS consideră răspunsul guvernului regal al României din 27 iunie ca imprecis, deoarece în răspuns nu se spune direct că el primește propunerea guvernului sovietic de a-i restitui neîntârziat Basarabia și partea de nord a Bucovinei. Însă cum ministrul României la Moscova, domnul Davidescu, a explicat că răspunsul menționat al guvernului regal al României înseamnă accedarea la propunerea guvernului sovietic, guvernul sovietic, primind această explicație a domnului Davidescu, propune:
1. În decurs de 4 zile, începând de la ora 14, după ora Moscovei, la 28 iunie, să se evacueze teritoriul Basarabiei și Bucovinei de trupele românești.
2. Trupele sovietice în același timp să ocupe teritoriul Basarabiei și partea de nord a Bucovinei.
3. În decursul zilei de 28 iunie trupele sovietice să ocupe următoarele puncte: Cernăuți, Chișinău, Cetatea Albă.
4. Guvernul regal al României să ia asupra sa răspunderea în ceea ce privește păstrarea și nedeteriorarea căilor ferate, parcurilor de locomotive și vagoane, podurilor, depozitelor, aerodromurilor, întreprinderilor industriale, uzinelor electrice, telegrafului.
5. Să numească o comisiune alcătuită din reprezentanți ai guvernelor român și al URSS, câte doi din fiecare parte, pentru lichidarea chestiunilor în litigiu în legătură cu evacuarea armatei române și instituțiilor din Basarabia și partea de nord a Bucovinei.
Guvernul sovietic insistă ca guvernul regal al României să răspundă la propunerea sus-menționată nu mai târziu de 28 iunie, ora 12 (ora Moscovei).
• Comunicarea abia are timp să ajungă la București. Marele Stat Major Român ordonă evacuarea trupelor concentrate pe granița de nord-est a țării:
"1. Guvernul a hotărât evacuarea Basarabiei și ducerea rezistenței pe Prut.
2. S-a convenit cu guvernul URSS ca în decursul zilei de 28 iunie să fie predate Sovietelor orașele Cernăuți, Chișinău și Cetatea Albă.
3. Până la ora 19.00 orașele vor fi complet evacuate de trupe, stabilimente și depozite militare, precum și autoritățile civile.
4. Orașele vor fi predate de primari, fără nici un fel de amestec militar, cu începere de la ora 20.00
5. Nu se execută nici o distrugere de căi ferate, poduri, instalațiuni, depozite, aerodromuri, întreprinderi industriale, uzine electrice, telegraf, telefon, gări, locomotive, vagoane.
6. Luând legătura cu Comandamentul Sovietic din față se va stabili astfel ritmul mișcării și al evacuării încât să nu se producă nici o întâlnire între trupele române și sovietice…"
Fără declarație de război, în noaptea de 27/28 iunie, începând cu ora 3.00, primele unități sovietice de ocupație debușează prin sectorul companiei de grănicieri și pază Româncăuți, în urma unui schimb de focuri care durează circa 15 minute. Între orele 4.00 și 5.00 este forțat Nistrul prin mai multe puncte. Unități ale Div.2 Cav. angajează lupta cu forțele invadatoare, retrăgându-se sub presiunea acestora pe aliniamente succesive.
• …Coșmarul e în plină desfășurare. Trupele agresoare ocupă Cernăuți și pătrund în orașele Chișinău și Cetatea Albă. În jurnalul de operații al Armatei a 3-a române se consemnează: "…unitățile (din Chișinău) au fost evacuate în parte până la ora 11.00. În intervalul până la ora 17.00 populația evreiască s-a dedat la acte de terorism și jaf." Date privind starea de spirit a populației sunt consemnate în jurnalul de operații al Armatei a 4-a: "…evreii aclamă intrarea Sovietelor în Basarabia, rușii sunt indiferenți, iar românii surprinși de evenimente, nu știu ce se petrece"... Între Lăpușa și Leușteni agenți sovietici în uniforme românești aleargă de-a lungul coloanelor strigând: "Vin tancurile, fugiți că vă prăpădesc". În localitățile Bardar și Hâncești circulă știri alarmiste: "Maiestatea Sa Regele s-a sinucis"; "Ungurii și bulgarii au pătruns pe teritoriul românesc"; "…în țară a izbucnit revoluția"etc. La primării, în unele localități, se arborează drapelul roșu și lozinca "Trăiască Armata Roșie, eliberatoarea Basarabiei"….
Sub presiunea evenimentelor primul ministru trimite la Moscova telegrama de răspuns: "Guvernul român, pentru a evita gravele urmări pe care le-ar avea recurgerea la forță și deschiderea ostilităților în această parte a Europei, se vede silit să primească condițiile de evacuare specificate în răspunsul sovietic.
Guvernul român ar dori totuși ca termenele de la puncut 1 și 2 să fie prelungite, deoarece evacuarea teritoriilor ar fi foarte greu de adus la îndeplinire în 4 zile din pricina ploilor și inundațiilor care au stricat căile de comunicație.
Comisiunea mixtă instituită la punctul 5 ar putea discuta și rezolva această chestiune. Numele reprezentanților români în această comisiune vor fi comunicate în cursul zilei."
• … la Iași se răspândesc manifeste comuniste. Dorohoiul este survolat de avioane sovietice, iar localitatea Lomostea, din apropiere, este mitraliată în timp ce deasupra orașului Bălți sunt aruncate manifeste în limba română și ziarul "Libertatea". Aproape pe toate șoselele, coloanele de refugiați în retragere sunt atacate, împiedicate să-și continue drumul, sunt uciși și jefuiți de bunuri civili nevinovați, sunt luați caii de la căruțe. Unitățile române se strecoară tot mai greu printre grupuri ostile de manifestanți, unele sub focul mitralierelor și al tancurilor rusești. În orașele Cahul, Ismail și Reni sunt desantate unități de parașutiști care ocupă sediile administrative și gările, împiedicând evacuarea autorităților, a materialelor și a armatei. Populația neromână, în special evreiască, hărțuiește continuu coloanele militare în retragere, obligate prin ordine severe să nu răspundă la provocări și să nu riposteze armat. La Soroca, din ordinul avocatului evreu Flecsor, șeful comitetului terorist local, sunt împușcați administratorul financiar Gheorghiu, avocatul Stănescu, căpitanul Georgescu… Depășite de formațiuni motorizate sovietice, care încalcă astfel stipulațiile convenției și instigă populația, unități și subunități românești sunt dezarmate și nevoite să-și abandoneze echipamentul și armamentul. Ca urmare a apelurilor adresat prin difuzoare mobile o parte din soldații basarabeni dezertează, amplificând dezordinea și haosul. Se produc acte reprobabile, militari izolați și în grupuri mici sunt atacați cu arme albe și de foc, loviți cu pietre, huiduiți și li se strigă "jos țiganii". Ofițerii sunt scuipați, maltratați, percheziționați și jefuiți, li se calcă în picioare caschetele, sunt dezbrăcați și dezarmați. Soldații sunt îndemnați să-și împuște ofițerii și comandanții… În satul Manzîr populația românească petrece în durere, cu lacrimi în ochi, coloanele care le răspund neputincios; li se urează revenire grabnică. Stupefiat de comportamentul brutal, dușmănos, de-a dreptul samavolnic al elementului evreiesc, Nicolae Iorga scrie în ziarul "Universul": "…Înalți magistrați și bravi ofițeri care și-au riscat viața ca să apere cu puterile lor retragerea și exodul românilor au văzut cu ochii lor nenumărate acte de sălbăticie, uciderea nevinovaților, lovituri cu pietre și huiduieli. Toate aceste gesturi infame și criminale au fost comise de evreimea furioasă, ale căror valuri de ură s-au dezlănțuit ca sub o comandă nevăzută. De ce atâta ură?
Așa ni se răsplătește bunăvoința și toleranța noastră. Am acceptat acapararea și stăpânirea judaică multe decenii și evreimea se răzbună în ceasurile grele pe care le trăim. Și de nicăieri o dezavurare, o rupere vehementă și publică de isprăvile bandelor ucigașe de sectanți sanguinari. Nebunia organizată împotriva noastră a cuprins târguri și orașe și sate.
Frații noștri își părăseau copiii bolnavi, părinții bătrâni, averi agonisite cu trudă… În nenorocirea lor ar fi avut nevoie de un cuvânt bun, măcar de fărâmă de milă. Sprijin cald și un cuvânt înțelegător, fie numai sentimental, ar fi fost primit cu recunoștință. Li s-au servit numai gloanțe, au fost sfârtecați cu topoarele, destui dintre ei și-au dat sufletul.
Li s-au smuls hainele și li s-au furat ce aveau cu dânșii, ca apoi să fie supuși tratamentului hain și vandalic. Românimea aceasta, de o bunătate prostească față de musafiri și jecmănitori, merita un tratament ceva mai omenesc din partea evreimii care se lăuda până ieri că are sentimente calde și frățești față de neamul nostru în nenorocire."
• Grosul trupelor sovietice înaintează în urma primului eșalon de contact, luînd în stăpânire efectivă teritoriul ocupat și introducând, pe tancuri, regimul sovietic în cele două provincii românești. În pofida înțelegerii politice dintre cele două guverne, în teritoriul invadat forțele sovietice se comportă ca pe un teatru de operații militare inamic. Se declanșează o veritabilă teroare, sunt luați mii de prizonieri care pornesc pe lungul drum al exilului, alții sunt internați în lagăre. Militarilor capturați li se refuză tratamentul prevăzut prin reglementările internaționale. Se petrec grave abuzuri - reprezentantul guvernului român, generalul Mitrea, trimis la Cernăuți pentru a negocia cu partea sovietică noua limită de demarcație, este făcut prizonier. Bilanțul acestor zile este tragic pentru armata română: totalul pierderilor umane (morți, răniți, dispăruți, prizonieri) depășește 33 de mii; sunt capturate aproape 300 piese de artilerie, peste 50 de mii puști, circa 15 milioane de cartușe, 80 de mii de proiectile și circa 55 de mii de grenade de mână.
• …Încep silniciile împotriva românilor și rusificarea elementului autohton. La 1 august 1940, întrunit în ședință la Moscova, Sovietul Suprem hotărăște încorporarea Bucovinei și a județelor Hotin, Cetatea Albă, Ismail în Republica Federativă Ucrainieană, iar restul Basarabiei este anexat la Republica Autonomă Moldovenească. Este naționalizat aproape totul. Învățământul este organizat după model sovietic în limba rusă, se trece la scrierea cu alfabet chirilic. Bisericile sunt închise. Continuă arestările și deportările pe baza unor simple denunțuri, populația este înfometată în mod premeditat, au loc execuții în masă. Se produc dislocări și strămutări de populație românească în diferite zone ale Rusiei. Propaganda antiromânească atinge paroxismul. Provocările militare la frontiera României continuă, mai frecvente fiind în Delta Dunării.
• Miklos Horthy, prin contele Teleki, trimite lui Hitler o scrisoare, informându-l că a venit vremea ca ungurilor și bulgarilor să le fie satisfăcute revendicările teritoriale față de România; argumentul decisiv este acela că ungurii ar aplica întocmai în Transilvania politica Reichului față de evrei. Ambasadorul rus la Budapesta îndeamnă deschis la măsuri efective împotriva României. Pacea se terminase, istoria îi încerca din nou pe români cu războiul.
Răspunzând acuzatorilor săi în cadrul odioasei înscenări judiciare, mareșalul Ion Antonescu avea să declare: "Nu pot fi socotit agresor, fiindcă România era în stare de război cu URSS din 1940 iunie, când Rusia a fost agresorul. Acceptarea ultimatumului nu a fost decât o retragere strategică și politică la care recurge orice țară, orice om, când e surprins fără sprijin și nu este în măsură a se apăra."

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!