poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3120 .



Adrian Costea. Cronica unei morți eșuate (III). Noel Bernard și Max Bănuș
articol [ Societate ]
Fascinanta revenire a unui artist plastic de talie mondială

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Manega ]

2011-12-29  |     | 



Succesul din Israel al lui Adrian Costea a fost, așadar, fulminant, neașteptat și excesiv. Acesta a fost principalul motiv care l-a împins mai departe, pentru a-și lărgi spațiul de exprimare. Israelul devenise prea strâmt pentru el. Dar mai era un motiv: Adrian Costea nu era evreu. Chiar dacă nu întâmpina niciun fel de probleme legate de religia și etnia sa, simțea că nu va fi considerat niciodată unul de-al lor. Această constrângere subtilă i-a mai dat un impuls. Așa că a mers mai departe. Mai exact, s-a întors în Europa. Dar nu în România, ci în Germania, la Munchen. Se întâmpla în 1975. (Miron Manega)

„Lângă Noel Bernard mi-am făcut o educație muzicală fără egal”

"Un moment important în traiectoria destinului meu a fost contactul cu Noel Bernard și Max Bănuș, la Munchen. După o serie de discuții cu Noel Bernard, au avut loc două evenimente. Primul a fost acela că soția mea, Valentina, a fost angajată de postul de radio Europa Liberă, ca traducător și editor de texte cu temă dată. Bineânțeles, că acest lucru nu a putut avea loc decât după verificările făcute de statul american și aprobarea scrisă pe care a obținut-o Noel Bernard în acest sens. Al doilea eveniment excepțional a fost că Noel Bernard – și, parțial, Max Bănuș, au decis împreună să mă ajute financiar la deschiderea unui atelier de sculptură. Așa a luat naștere acest atelier situat în centrul orașului, atelier pe care am încercat să-l rentabilizez, cu toate forțele de care dispuneam. Rambursarea ajutorului financiar, urma să fie făcută, încetul cu încetul, atât în bani, cât mai ales în lucrări. Din momentul deschiderii atelierului, vizitele lui Noel Bernard erau aproape zilnice. Venea fie dimineața devreme, înainte să meargă la radio, fie seara târziu după progam, dar întotdeauna singur. A impus o discreție și o intimitate a relației noastre, pe care n-am înțeles-o nici până astăzi, dar pe care am respectat-o cu strictețe. În cadrul atelierului, comportamentul lui era complect diferit, față de cel pe care îl avea în public. Dintr-un om cunoscut ca fiind rece, distant, rapid și la obiect, odată intrat în atelier devenea vorbăreț, glumeț, curios și, aș spune, chiar sfătos. Într-un asemenea moment mi-a propus să abandonăm apartamentul în care locuiam cu chirie și să ne mutăm în garsoniera soacrei lui, care în acel moment era absentă. Această propunere avea două motive: primul, era că ne permitea să facem imediat o economie de chirie și al doilea, nemărturisit și subtil, e că locuiam practic, din acel moment împreună, garsoniera fiind lipită de apartamentul său. Dintre lucrurile pe care a încercat Noel Bernard să mi le insufle, unul se detașează în forță: a ținut cu tot dinadinsul să mă forțeze întâi să ascult, apoi să descopăr și, în cele din urmă, să iubesc, opera. Astfel am trecut, în marș forțat, prin toate operele create de-a lungul timpului și-am ascultat toți interpreții și toate formele de interpretare existente la vremea respectivă. La început, am fost mai mult decât îngrozit, la sfârșit am fost mai mult decât îndrăgostit. Așa am petrecut, în secret, departe de toți ceilalți, lângă Noel Bernard, sute de ore de educație muzicală fără egal, drept pentru care i-am fost, îi sunt și-i voi rămâne recunoscător, pentru eternitate".

„Am vândut toată colecția de măști, încă din seara vernisajului”

"La cererea Galeriei Landului Bavarez cu sediul în Munchen, am făcut vernisajul unei expoziții, care a uluit multă lume și care a avut un succes comercial nebănuit de mare. Ideea a fost de a crea un ansamblu de 84 de măști, conform tradiției românești din Carpați. Măști de implorare a divinității, măști de protecție, măști de bucurie sau de tristețe. La crearea și fabricarea acestora am utilizat, după cum era și normal, următoarele materiale: lemnul, pielea, pânza de sac, coarne de animale, lână, sfoară, in, bumbac, boabe de fasole, porumb, grâu, ghinde, roșcove, fulgi, pene, coceni de porumb etc., etc... Fiecare mască în parte a fost patinată în așa fel încât să creeze senzația că ani grei și mulți au trecut peste ea. Am creat, deci, uzura timpului. Lucrările în sine, la care s-a adăugat caracterul heteroclit al materialelor și uzura aproape slinoasă, omniprezentă, a șocat și a trezit curiozitatea unui public obișnuit să aprecieze numai simplitatea monotonă, rigurozitatea și uniformitatea foarte ordonată. S-a creat astfel un șoc, un amestec de curiozitate și uimire exotică extremă. Rezultatul a fost exploziv. Nu numai că am vândut toată colecția încă din seara vernisajului, dar am primit și nenumărate comenzi, lucru neobișnuit și, în orice caz, neprevăzut".

VA URMA

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!