poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 7219 .



Trei proiecte constituționale și două „coate” d-ale muncii ne stau la dispoziție
articol [ Polemica ]
– condiții prin care adevăru-și poate beli capul, chiar de-ar mai fi și alte acte justificative ce nu-s amiabil acceptate – Colecţia: Culture Pub

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [adrian_nairda ]

2011-03-16  |     | 



Se spune (ori se prevede?!) pe alocuri și uneori cum că dacă „bagi” un proiect de lege e necesar să aive o motivație 'nainte mergătoare, iar când vine vorba de o modificare a Constituției... apăi e nevoie de ceva mult mai din gros. Cu alte cuvinte, un proiect de lege privind Codul muncii, depus de opoziție în Parlament, nu poate avea drept justificare doar o moțiune de cenzură depusă la adresa proiectului asumat anterior, prin răspundere, de către ăla care-i la guvernare; fără a mai vorbi de ceea ce parvine „pe surse”, ori din auzite, cum că ar urma a fi depus și un proiect pentru modificarea Constituției prin luna septembrie, drept pentru care opoziția, constituțional vorbind, și-a dat la vedere, și ea, intențiile/proiectul proprii/u pe față (dar mai curând pe din-dos!) fără menajamentele circumstanțiale admisibile. În toată tevatura asta, păcătos este faptul că până și imprevizibilul devine, astfel, previzibil, dar numai în registrul derizoriului, fără a se modifica ceva de prin registrul infantilismului fabulos ce inspiră și guvernează politicul autohton.
Prin urmare, pentru cei ce vor să „aivă” perspectiva „vizuală” asupra proiectelor enunțate-n titlu (sunt două, iar cu al meu se fac trei!) ale noii Constituții și două privind un Cod al muncii, voi reda, pe scurt, următoarele elemente ale „proiecției” 'ncepând cu Parlamentul, care va avea trei camere din cauza necesității (sic!) născute în urma analizei amănunțite a polarizării sociale: o cameră superioară va fi plasată la etaj; la mijloc va fi o cameră de trecere, adică la mezanin; și va mai fi și o cameră inferioară, adică plasată la demisol. Eșafodajul e prevăzut să „aivă” o scară rulantă care să dea/lase de înțeles că se permite accesul și dialogul dintre cele trei camere, numai că proiectantul a dispus niște uși de trecere cu două fețe, uși altminteri impracticabile, adică imobile – pentru că nu se deschid și nu se-nchid nici când vrei să accezi și nici când vrei să „descendezi” (practic, ușile fiind proiectate pentru a te uita ca proasta/ul la ele!).
În principiu, varianta aceasta cu trei camere este admirabilă, pentru că se acceptă extinderea Parlamentului cu două camere către unul cu trei camere, care din pricina ușilor de acces va fi limitat doar la un spațiu integrator unic, dar dotat cu toate facilitățile de circulație politică specifice unui Parlament unicameral. Dialogul dintre spațiile politice ale fostelor camere se va face prin plafoane de jos în sus și prin dușumele, când se face de sus în jos – efectul sonor-armonic anticipabil e unul uimitor, adică-i de domeniul polifoniei!
Alte prevederi, constituționale, precum ar fi aceea ce privește votul, păi dacă tot îi universal acesta, pentru că altfel nu-i de conceput, atunci el se va exercita după principiul haosului, adică se poate vota din orice poziție și cu orice mijloace mai mult sau mai puțin democratice, dar conforme principiilor de bază ale hazardului asumat, asta venind precum ar fi o concesie ce se face faptului că ne considerăm, și noi, ființe inteligente. Dar, cine nu votează va suporta/înfrunta niște rigori care până la aprobarea noilor Constituții erau de nebănuit, adică non-exercitantul dreptului de vot va suporta consecințele – voi reda, mai jos, care sunt acestea, atunci când îmi va trece prim minte să votez ceva.
Așadar, dincolo de orice, mutația fundamentală ce-i de presupus că se va produce, dat fiind că ea este propusă a se petrece conform nu celor două/trei proiecte de modificare ale Constituției, ci drept consecință a scoaterii din mâneca Parlamentului a Codului muncii, aceasta va fi edificatoare, adică vitală ori mortală, ea vizând, în principiu, sindicalismul.

Păi, oameni buni, dacă până acum sindicalismul (organizarea sindicală și sindicatele!) era numai o chestiune de mâna a treia sau, aparent, neglijabilă, conform noilor Constituții și noilor Coduri ale muncilor acest sistem va deveni... „cel mai fundamental”, cu alte cuvinte, sindicalismul își va intra pe deplin în drepturi.
Într-un fel, până acum, sindicalismul a funcționat precum o piramidă așezată cu fundu-n sus, fapt ce a permis ca „greul sindicalismului” să se depună la fund și să pară a fi fiind ceva neglijabil, deși suporta greutatea celorlalte straturi dispuse vertical, dar suportate orizontal. Ori, acum, Noile Constituții și Codurile muncii ceează, în sfârșit, baza readucerii lucrurilor pe făgașul normal, prin întoarcerea piramidei cu vârful în sus și edificarea unei stabilități reale. În vârful vârfului piramidei va sta sindicatul sindicatelor, adică o formulă ce nu va mai da naștere ambiguităților interpretative. Conform regulei bunului simț straturile sindicale vor fi dispuse ierarhic: sindicatul sindicaliștilor (organizație non-profit); sindicatul oamenilor de afaceri (confidențialitatea absolută a afacerilor fiind constituțional garantată); consorțiul sindical al procurorilor de caz, al penaliștilor, al avocaților și judecătorilor ce se țin înduioșător de frățește de mână și al tuturor celor dedicați legii și înfăptuirii acesteia până și-n... mama ei de Curte Constituțională și-n alte Înalte Curți, fie ele și de casație a șustei justiții; sindicatul profesional al rectorilor universitari (cu emisii de reactivitate auto-controlate); sindicatul jurnaliștilor (coeficientul etic și profesional al membrilor sindicatului fiind garantat și în acest caz eminamente constituțional), care-i extrem de important pentru difuzarea și dispersia mesajului; sindicatele personalului didactic din mediul pre-școlar, școlar-gimnazial, liceal, universitar și post-universitar, datorită virtuților acestui sistem entropic de a dospi și amalgama resursele educativ-cultural-comunicaționale sistemic inculcabile tinerelor generații adiacente; sindicatul vocal-penal al sindicaliștilor din industriile dezafectate care, la o adică, e o certă masă fizică de manevră non-adicționabilă, dar direcționabilă cu sens; sindicatul sindicatelor tuturor funcționarilor (ficționarilor?!) statului, extrem de numeroși, activi, bine-intenționați, dar corijibili prin vârful pixului, apăsarea pe o tastă, ori prin intonație vocală; sindicatul super-sindicalismului pensionarilor de orice chip, gen, vârstă, condiție socială și alte înfățișări sub care se prezintă, numericește fiind chiar cel mai mare, așa încât până și ochii-ți pot ieși din cap numai când te gândești la potența fizică și subliminală a acestuia din urmă, dar de ne-neglijat.

După o primă lectură a proiectelor noilor Constituții și-a Codurilor emise de opoziție, de putere și de mine, mi-am dat seama nu numai că toate seamănă precum picăturile de apă, ci și că proiectele sunt contaminate cu virusul puterii, dat fiind că-i vorba de putere: cele ale opoziției fiind infestate de elementele aferente oricărei opoziții, iar ale mele fiind bătute-n cap – adică toate aceste variante conservă până și virgulele asumnate-n proiectele mamă emise după puterile fiecăruia. Singurul lucru ce-ar mai diferenția ceva, ar fi bizareria ca puterea să-și depună o moțiune de cenzură pusă la punct și virgulă după aia a opoziției, care are puterea constituțională să o facă, asta câtă vreme eu pot ca în loc să-mi bag votul într-o urnă, să am latitudinea să-i ignor acesteia fanta.

Ce să mai discutăm?!

Păi, ca să revenim, e util să dăm și exemple. Conform noilor Constituții este garantat mersul pe jos, pe trotuar, precum și mersul pe drumurile publice pentru toți cetățenii cu scaun la cap. Protestatarilor ne-angajați politic le este rezervat dreptul de a-și manifesta opțiunea numai pe bordura delimitativă dintre cele două spații de circulație – cel pietonal și cel dedicat automobilelor. Pentru dreptul de folosință al acestor spații, utilizatorii vor plăti o taxă de utilizare – în satele unde nu există borduri, recalcitranții, fie ei pietoni, ori auto-mobiliști, sau/și auto-mobilizați își pot manifesta opțiunea prin șanțurile comunale, fără a fi necesar un certificat medical care să le ateste integritatea mentală. Cei ce nu se prezintă la vot vor avea de efectuat, o dată pe lună, în localitățile unde s-au născut, un serviciu de trei ore în folosul public, adică vor defila în pielea goală pentru a pricepe oamenii cât de important este să-ți exprimi dreptul la vot.

În fond, proiectele noilor Constituții și ale Codurilor muncii readuc în discuție chestiunea lipsită de jenă a formelor de protest și de impunere a soluțiilor absolute atunci când vine vorba de modificarea sistemului constituțional și al atitudinii operaționale asudante, arătând pe unde trebuie să călcăm, dacă vrem să scăpăm de isteriile sociale. Opoziția are la dispoziție tot spațiul public, inclusiv dreptul de a scuipa și de a se „elibera”, precum și dreptul de a abera prin spațiul media, puterea având dreptul de a se exprima numai prin aglutinări televizate, transmise timp de un minut, sub forma unor sunete, numai seara, pe posturile naționale de televiziune – asta pentru a reduce costurile formulelor de exprimare ale puterii (de orice fel ar fi acestea!). Puterea nu poate apela la pompieri, ori la serviciile de urgență, ci trebuie să-și înghită, sau să-și regurgiteze, pur și simplu, meniul.
În ceea ce mă privește, repet și întăresc: cei ce n-au votat și nu vor să voteze (așa cum e și cazul meu), vor fi obligați să facă muncă în folosul comunității o dată pe lună, fie vară fie iarnă, zi sau noapte, intemperii sau cataclisme.
A, pentru cei ce au părăsit țara, dar sunt încă cetățeni români, ori au cetățenie dublă, se admite plata unei amenzi, în funcție de vechimea faptelor lor anti-constituționale, care nu sunt prescriptibile.

Dincolo de toate astea trebuie să fiți pregătiți pentru că se vor face/aduce/opera modificări „la Constituție” și „la Codul muncii”, nu „Constituției” și „Codului muncii”. Restul ține de domeniul anticipației... în funcție de bugetul de cunoștințe ce vă este și vă va fi pus la dispoziție de Constituții și de diversele Coduri ale muncilor.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!