poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 6617 .



Apariție editorială: Petru Miloș; - Râsul îngrașă (ArtPress – 2010)
articol [ Carte ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Noricã ]

2010-07-21  |     | 





De curând a apărut la Editura ArtPress un volum semnat Petru Miloș - ”Râsul îngrașă”. Subtitlul volumului “Catrene umoristice” ne dezvăluie intenția autorului care, cu modestie, recunoaște faptul că nu se consideră un membru al elitei epigramatice. Volumul este unul de debut, dar catrenele ne sunt cunoscute, ele au fost publicate pe rând aici, pe agonia.
Este un volum de autor. Cu excepția copertei și a caricaturilor, realizate de fiica autorului, Adina Simona Cărăbaș, restul volumului –inclusiv motto-ul și Cuvântul înainte- sunt semnate (probabil nepremeditat) Autorul.

Pentru că veni vorba, cred că motto-ul merită citat.

Acum, când sărăcia vine
Și dictatura e în fașă,
Vă dau un sfat: Râdeți cu mine,
Că astăzi numai râsu-ngrașă.


De ce l-am amintit? Pentru că, pe de o parte, anunță titlul unui consistent capitol “Politice de ieri și azi”. Pe de altă parte, exprimă, într-un fel, crezul autorului. Nu atât că râsul îngrașă ci, mai important, că râsul e sănătate curată. În acest sens, iată ce îmi mărturisea Petru Miloș pe agonia, într-un comentariu, cu doi ani în urmă.

La întâlnirea de 20 ani de când am terminat facultatea, eram într-o stare jalnică. Aveam de câțiva ani spondilită anchilozantă, formă dureroasă.
Colegii mă compătimeau. O profesoară mă cheamă lângă dânsa; îi spun ce am, ce medicamente iau. Îmi spune să nu mai iau medicamentele acelea fiindcă soțul ei, fostul meu rector, a murit din cauza lor. Îmi spune să încerc să fiu tot timpul într-o bună dispoziție. Să merg la spectacole, să ascult emisiuni distractive, să zâmbesc, să râd, să mă simt tot timpul bine fiindcă atunci corpul produce niște enzime care distrug, omoară, bacteriile inflamatoare și nu numai. Profesoara mea, doctor în fiziopatologie, a avut dreptate, vă spun asta după 20 de ani.
Epigramele sunt medicamentul care aduce sănătate, fac oamenii să zâmbească, să râdă și deci să producă enzimele care omoară boala. Pe cei care nu înțeleg asta, lasă-i în sucul lor.


Aș spune două vorbe și despre cuvântul introductiv, pe care Petru Miloș, pentru a sublinia că e scris de sine însuși, l-a intitulat “Cuvântul meu”. Inițial m-a intrigat, pentru că acolo se vorbește mai mult despre șah decât despre epigramă. Mai exact, despre apropierea dintre șah și epigramă, cu argumente de genul “pregătirea unui mat și a unei poante presupun tehnici similare”. După ce am judecat ceva mai bine, am înțeles unde bate – epigrama, șahul, bridge-ul, jocurile enigmistice, toate sunt niște încercări ale minții, practicate de oameni cu spiritul viu. Puțini sunt cei care se mulțumesc cu unul singur din aceste domenii. Ca un exemplu, o bună parte a epigramiștilor pe care-i cunosc (și când spun bună, mă refer și la aspectul calitativ, nu numai la cel cantitativ - Nicolae Bunduri, Grigore Chitul, Laurențiu Orășanu, Cornel Rodean, Vali Slavu) a practicat compunerea de rebus și jocuri enigmistice. Enumerarea e alfabetică și se reduce la persoanele de la care am informații sigure. Dar sunt convins că lista epigramiștilor care sunt/ au fost jucători de șah/ bridge, compunători sau măcar dezlegători pasionați de jocuri enigmistice – este mult mai mare.

În continuare, am ales câteva catrene din cele care, după mine, merită titlul de epigrame.

Speranță

Pe centură-n disperare,
Fata nu-și pierdu’ răbdarea,
Vede-un TIR în depărtare
Și visează că-i salvarea.


Urmează o epigramă care nu e prea originală, dintr-un motiv simplu – nu știu cum se face, dar e veșnic actuală.

Viață grea

Dumnezeu ne tot încearcă,
Viața parcă-i o nălucă,
Ploile ne udă leoarcă,
Prețurile ne usucă.


Una în care ne arată că știe să folosească nu numai ironia, ci și autoironia.

La vârsta a treia

Cu soața am avut belele:
“Hai, sus picioarele”-am strigat,
„Nu ale tale, ale mele,
Că nu mă pot urca în pat!”


Și, în sfârșit, o epigramă în care își exprimă profesia de credință.

Dorința unui agronom

Muncind, o viață, pe ogoare,
Eu vreau și mort să fiu rentabil,
Deci îngropați-mă-n picioare,
Să nu ocup teren arabil.


Închei cu un anunț - lansarea volumului va avea loc în data de 6 august la Căminul Cultural din comuna Ghiroda, jud. Timiș. Și, ca unul care și-a început selecția pentru un volum propriu de epigrame încă din 2007, dar nu și-a finalizat nici acum proiectul, îl asigur pe Petru Miloș de invidia mea sinceră.
Succes la lansare și, de ce nu, la următoarele volume !








.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!