poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 6191 .



Ostrov (Insula) sau taina căutării lui Dumnezeu, de mână cu El
articol [ ]
cinema-cronica Colecţia: Teatru, film, spectacol, puncte-puncte

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [cailean ]

2009-08-06  |     | 



Dacă până acum câțiva ani ai fi fost întrebat care este cel mai reprezentativ film pentru spiritualitatea ortodoxă, probabil că marea majoritate ar fi răspuns fără nicio ezitare: Andrei Rubliov al lui Andrei Tarkovsky, din 1966. În 2006 însă, tot un regizor rus, Pavel Lunghin, a adus pe marile ecrane filmul Ostrov (Insula). A fost nevoie, așadar, de o rătăcire de 40 de ani, pentru ca memorabilul film tarkovskian să-și găsească egalul și să dovedească faptul că, atunci, a deschis un drum.

Criticii de specialitate consideră filmul ca fiind unul dintre cele mai reușite din ultimele decenii și a fost văzut de jumătate din populația matură a Federației Ruse. Ostrov vine indubitabil din școala tarkovskiană și de aceea el nu este un simplu film. Este o mărturie, făcută prin intermediul mijloacelor moderne de comunicare, o mărturie despre autenticul spirit ortodox și despre felul cum ortodoxia vede relația personală a omului cu Dumnezeu.



Niciun moment nu ai impresia că în spatele camerei stă un regizor; nici nu-ți poți imagina că părintele Anatolie este interpretarea unui actor (de fapt un fost star rock, ce trăiește de peste 10 ani retras într-un sătuc). Nu putem vorbi de o „interpretare” a actorului principal, Pyotr Mamonov, ci mai degrabă de trăirea lui într-un spațiu unde camera de filmat este doar un martor ce înregistrează tăcut evenimentele.

Filmul este mai mult decât un act artistic, mai mult decât o capodoperă, este pulsația interioară a vieții măcinată de remușcări, e adâncire în străfundurile pocăinței, are gustul de lacrimi al adevăratei rugăciuni și are totodată firescul autenticei trăiri în Dumnezeu, a marii taine care este ortodoxia, care, prin acest film, își relevă lumii exterioare, aproape „indecent”, neprețuitele ei valori. Ostrov este provocarea pe care creștinismul ortodox o aruncă lumii artistice de azi. Este un film ale cărui impresii pot umple pagini întregi, căci fiecăruia îi va vorbi într-un fel aparte. Minunăția e peste tot și debordează la sfârșit.

Părintele Anatolie pare țicnitul unei mănăstiri de pe o insulă a unei mări nordice. În urmă cu 34 de ani fusese salvat de călugării acelei mănăstiri după ce, amenințat de un ofițer german, își împușcase camaradul, căpitanul unei barje cu cărbuni, în 1944. În spatele „ghidușiilor” sale el își ascunde însă umilința și adânca sa pocăință pentru crima comisă. De 34 de ani se roagă pentru iertare, rătăcind, el cară cărbuni pentru a încălzi mănăstirea, doarme pe cărbuni, bea ceai și mănâncă alge. El pare a nu se supune regulilor mănăstirești, iar calea mântuirii lui pare în conflict cu alte căi, dar la fel de valabile. Discuțiile cu părintele Iov (Dmitriy Dyuzhev) sau cu părintele Filaret (Viktor Sukhorukov) sunt pline de profunde înțelesuri și ating, la același mod simplu, problematici fundamentale.

La părintele Anatolie vin însă oameni căci vindecă de boli, alungă demoni, are darul vederii și al prezicerii. Dar, în cel mai autentic spirit creștin, el își ascunde aceste daruri în spatele „nebuniei” și ale „ghidușiilor” pe care le joacă celorlalți, în spatele hainelor de cerșetor și a severității față de cei care-i cer ajutorul.

Ostrov este total lipsit de artificii estetice, „arta cinematografică” este cvasi absentă, și oferă minimă informație, accentul fiind pe trăirea duhovnicească din spatele gesturilor și vorbelor. E un „film” ce curge lin, firesc fără nicio urmă de falsitate, un film de o impresionantă naturalețe, iar actorii dovedesc o autentică trăire, fără nici cea mai mică notă distonantă de regie ori scenariu impus. Coloana sonoră este la fel de simplă pe tot parcursul filmului și se dezvoltă doar la final când și pelicula e inundată de lumină. Simplitatea vieții părintelui Anatolie este reflectată de austeritatea locurilor în care e situată mănăstirea, de întinderea apelor, ceața de deasupra lor și țărmul departe. Simplitatea vorbelor lui și a rugăciunii dau profunzime filmului și-l transformă într-o pagină de pateric care ar trebui parcursă de oricine ar fi interesat de evoluția sa spirituală. Este un film care poate schimba viața unui om.

* * * * *(5 stele din 5 posibile)

http://www.youtube.com/watch?v=JdXqcdqvZ_4

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!