"Locura de un pintor " – 7494 rezultate
0.02 secundeMeilisearchMichelangelo Buonarroti
A fost unul dintre cei mai mari artiști din totdeauna, recunoscut încă din contemporani, sculptor, pictor, arhitect și poet italian. Și-a pus în proiect să facă din activitatea sa o neîncetată căutare a idealului de frumos. Născut la Caprese aproape de Arezzo, fiul lui Ludovico di Leonardo Buonarroti Simoni, primar al castelului de Chiusi și de Caprese și al Francescăi de Neri. Familia era de origine fiorentină, dar tatăl se afla în acele locuri pentru a ocupa postul de primar în calitate politică. A adus o mare contribuție artei contemporane, opere ce strălucesc și acum în întreaga lor valoare. Era stângaci și cel mai mult îi plăcea să sculpteze. Se stinge din viață pe 18 Febroarie 1564 la Roma lăsând în urma sa nenumărate opere de valoare printre care și câteva neterminate. Neterminarea ultimelor sale opere reprezintă convingerea de a nu putea atinge în întregime propriul obiectiv de a ajunge la Dumnezeu printr-un parcurs artistic, personal și subiectiv. Michelangelo înțelege că...
1 poezii, 0 proze
MAMondea Adrian
un fel de selfie... transcendentar. Cuvintele conturează. Cuvintele se conturează, dau naștere, un fel de „țesut” complex, învăluind stările, învăluind emisferele. Cuvintele se „regândesc” adesea într-un minunat vortex al trăirilor, coborând discret pe locurile intime, pe acea bandă a sufletului blocat în vibrație (...și distanța necesară pentru încă o sublimă respirație). Să fie poezia un spațiu vital al regăsirii? Sinele unui paradox în care am visat să avem o altă viață? Poate de aceea „curțile” noastre interioare nu ne aparțin. Nu au granițe. „Aleile” au devenit locuri de joacă, un panteon în jurul căruia nu există decât propriile noastre dorințe, senzații, eul creator și impactul psihic al nuanțelor. Dacă ar fi să investesc într-un selfie având ca fundal un joc teribil de ieșiri de urgență, unde „enclavele” intimității mele ar triumfa în ciuda mâinilor goale, aș putea, stenic, rupe marele pas al subconștientului, despărțit de oracole. Doar gândurile sunt umbrite de pleoape. Așa...
245 poezii, 0 proze
Burghelea daniela
Sunt un om ca oricare,cu suflet,cu vise,cu dureri si cu bucurii marunte de-altfel,multumit de tot si suparat pe toate,cu un eu zburlit a nedreptate si totusi invins de neputinta de a fi zeu.Sunt un om ca fiecare, cu un nume cat se poate de comun,cu un miez de viata putin uscat,putin ranced,dar cu destula seva care-mi da putere si pofta de a trai,alaturi de familia cu care m-a binecuvantat Cel de Sus.In curand voi rosti cu mandrie ca am 46 de ani,cu doar 25 pe cartea de munca,incercand cateva locuri de munca ca si contabil(ceea ce fac si acum).Candva am mai avut tentative de publicare,naive ce-i drept dar care au ramas doar atat.Mi-ar place sa ma pot intoarce in timp chiar si atat.
33 poezii, 0 proze
Cebotari Diana
M-am născut în orașul Drochia , într-o familie de intelectuali.Învăț în clasa a IX la un gimnaziu dintr-o localitate rurală.Am obținut locuri de frunte la o serie de concursuri de nivel local , raional , zonal și republican.Anul viitor termin gimnaziu și poate vin în România să fac liceul.
1 poezii, 0 proze
GMGheorghe Mădălina
Când o vei cunoaște pe ea, s-ar putea să ți se pară scorpie, sau s-ar putea să ți se parâ cea mai dulce fata. Uneori poate să fie atât de rea iar alteori atât de bună… Nu știe nimeni cum, majoritatea doar cred că iși schimbă măstile la fiecare minut. Dar ea nu poartă măști pentru că a învățat că e mai bine fără ele. Nu. Se schimă atât de repede pentru că de fapt ea e mai multe persoane într-una, dar nimeni nu pare să realizeze asta. Mădălina e serioasă, bea cafea și știe că fiecare sfârșit e inevitabil și ca pâna la urmă totul va păli cândva. Ea nu iubește niciodata cu toata inima pentru că știe că intr-un final inima ei va ajunge zdrobită pe podea și va plânge atât de mult.Mădălina nu se atașează niciodata de obiecte sau de locuri pentru că știe că se sparg, se pierd și se uită. E atât de matura încât te izbește cu capul de asfalt doar spunându-ți adevarul.Mădălina nu urlă niciodată. Ea doar se uită la tine fără să spună nimic și atunci poti să știi că i-ai făcut cel mai rău lucru și...
8 poezii, 0 proze
BRbarbu roxana-maria
am vazut lumina zilei pe 21 iunie 1990,in orasul bacau,dar ,am avut norocul de a-mi petrece primii ani ai copilariei intr-o lume de vis,intr-un sat linistit,aflat pe malul stang al dunarii ,un sat cu oameni cuminti,si cu frica de Dumnezeu.am scris inca de mica,si aveam satisfactia de a-mi fi ascultate poeziile.dupa cum era obiceiul prin acele locuri,ieseam seara dupa o zi lunga si obositoare,cu totii ,la poarta.femeile,unele coseau,altele torceau lana sau impleteau,in timp ce barbatii curatau porumb sau alte mestesuguri ce le voi mentiona in alte imprejurari; eu,nefiind prea multi copii pe-acolo,aveam de fiecare data privilegiu de a fi in centrul atentii,si astfel imi erau ascultate poziile.dupa ce am mai crescut ,nu am mai avut la tara timp de scris,fiind programul mult prea incarcat,dimineata la trei plecam la camp,si ne intorceam o data cu soarele ce se lasa peste sat.dar asta nu m-a impiedicat sa adun impresii si sa memorez imagini de o tulburatoare frumusete si...
4 poezii, 0 proze
DBdiana barabas
Am fost. Am fost bucuresteanca. Am absolvit Academia de Arte Frumoase Nicolae Grigorescu in 1993, dupa care am devenit...calatoare. Am locuit la Montreal unde in 2000 am completat o teza de masterat in educatie artistica la Concordia University, al carui abstract e publicat pe site-ul institutiei. Din 2000 pana in prezent lucrez ca profesor de arte vizuale la liceu in sistemul IB (International Baccalaureate) la American International School-Riyadh, in Arabia Saudita. Am scris articole de specialitate (arte vizuale si educatie) in limba engleza in publicatiile universitatii si in revista comunitatii scolii americane din Riyad (Ma'wadeah). Nu am publicat nici un text de factura personala. Scriu in romana texe inspirate de propriile mele experiente in care includ si experienta textelor altora, reflectii pe marginea a ceea ce citesc. Traiesc intre Riyadh, Romania, Canada si, de curand Panama. Traiesc realmente intre pamant si apa, intre desert si jungla tropicala, intre locuri straine si...
2 poezii, 0 proze
IBIleana Popescu Bâldea
Născută undeva, în urmă, la o dată imprecisă, în mai multe locuri deodată... Absolventă a Facultății de Medicină. Poezii și eseuri scrise în diverse reviste ale vremii. Cărți publicate: "Și totuși...happy-end" - roman, "Tu nu știi cum plâng fluturii" - poeme. Membră a Societății Medicilor Scriitori și Publiciști din România Mă-ntreabă lumea câte zile am. Plec capul. Regret că sunt mai mare. Dar port în suflet tot ce mi-e mai drag- copilăria mea zâmbind din buzunare. Mă-ntreabă lumea pentru ce-s aici. Ridic din umeri, parc-aș fi năucă. Și-mi amintesc, oftând, că nu mai pot trăi în mine doar cu o nălucă… Mă-ntreabă lumea de ce așa târziu îmi cânt “ păgân” aducerile-aminte. Acum am timp. În mine. Pentru gând. Acum mi-e slobodă iubirea din cuvinte. Mă-ntreabă lumea câte zile am. Ridic din toamnă, parcă, a plecare…. Îndrept timid o marți… către o joi… și las un vis de dor în fiecare!
405 poezii, 0 proze
ARAyn Rand
Ayn Rand (născută Alissa Zinovievna Rosenbaum 2 februarie 1905, Petersburg, Rusia, d. 6 martie 1982, New York), a devenit celebră datorită filozofiei creată de ea, numită Obiectivism și pentru romanele sale We the Living, Anthem, The Fountainhead și Atlas Shrugged Familia ei locuia într-un apartament spațios și confortabil deasupra unei farmacii deținute de tatăl ei. Din primii ani de viață, Ayn Rand s-a simțit departe de atmosfera închistată din Rusia, visând la poveștile pe care le citea în revistele străine. La vârsta de nouă ani a luat decizia de a deveni scriitoare. În adolescență a descoperit lucrările marilor scriitori romantici, precum Victor Hugo și Edmond Rostand. Dar, pe măsură ce propria-i viziune cu privire la potențialul uman evolua, orizonturile sociale ale posibilităților umane se restrângeau. În februarie 1917 a fost martora primelor schimburi de foc din Revoluția Rusă. Curând, un grup de comuniști a naționalizat farmacia tatălui ei. Aproape peste noapte, familia lui...
1 poezii, 0 proze
RVRusu Victor
Nascut in anul 1993 intr-o familie care locuia intr-un satuc pe malul Prutului. De mic copil am fost motivat spre studii, pentru succesele de la scoala eram remunerat cu cartile din colectia veche a mamei. Indiferent de volumul de munca care exista zilnic prin jurul case taranesti, parintii mereu gaseau timp pentru a-mi oferi sprijinul necesar unui mic scolar. Am ambsolvit 9 clase la liceul teoretic Gh. Asachi din or. Ungheni, dupa care au urmat 4 ani la colegiu. In urma obtinerii diplomei de Contabil am fost admis la Facultatea de Calculatoare Informatica si Microelectronica din Chisinau unde studiez pana in prezent Informatica Aplicata. Pe langa facultate sunt implicat in unele proiecte ce tin de programarea Web. Imi petrec majoritatea timpului liber la biblioteca, locul unde ma relaxez si studiez lucruri noi care ma dezvolta ca personalitate.
5 poezii, 0 proze
Diavolul și domnișoarele de companie
de Gelu Bogdan Marin
Cînd reușești, înseamnă că ai reușit.Cînd nu,o iei de la capăt. Restul e o farsă. Chestia nu îmi aparține. A spus-o un pictor. Manet. În schimb mi se potrivește de minune. La mai puțin de...
George Cotos, un creator de noi universuri
de Constantin Severin
Pictorul Georges Cotos, bucovinean născut la Straja, care trăiește de peste 50 de ani în Franța, are o scriitură plastică densă, care impresionează în cele mai multe tablouri prin imensa concentrație...
interior de exterior
de Constantin Enianu
Măiestria peisagistică a lui John Constable a fost depășită de foarte puțini plasticieni. El a conferit stil, ambiție și impact unui subiect considerat printre cele mai modeste forme artistice....
La Bellu
de Gheorghe Neagu
LA BELLU de Gheroghe Neagu Sunt Călinescu. Nici n-am simțit când am horcăit pentru ultima dată. Înfulecasem ultima porție de aer, cu lăcomie de parcă aș fi dorit să mai rămân deasupra țărânii. Ce...
Cartea vieții - Prolog
de Petrea Marian Iulian
Poeme de demult *** Cartea vieții – Prolog Noi, oamenii, ne trăim viața diferit, înconjurați de întuneric sau lumină; aici, în această carte, este prezentat, prin cuvinte scrise, Pământul zilelor...
Un pictor
de Cozneac Lorena
La o așa zisă inspecție pictorul începe zugrăvirea unui tablou. Din acea primă inspirație,puțin distras totuși de la ea, pentru că urmărea cu privirea apusul tot mai sângeriu, creează mari discordii...
Despre singurătate - II -
de Emil Iliescu
„Trăia în Ergates un bărbat pe nume Andros. Andros Lemargos. Un om lacom, așa cum îl vădea și numele, „lemargos” însemnând în greacă lacom. Dar nu lacom după averi și onoruri, ci după singurătate....
Expoziția Ștefan Câlția. Obiecte grăitoare
de Ioan-Mircea Popovici
1. Mai mult decât artă. O asumare de responsabilitate etică, estetică, civică și istorică, cu mijloacele artei sale. Din fericire, în demersul său, familia îi este alături. Voi intra în detalii cu...
Crinul
de Mihaela Plesa
Nu am fost sigura niciodata daca era barbat sau femeie, daca era uman sau macar umanoid. Cand mi-a vorbit prima data nu il puteam vedea, dar simteam cuvintele tasnindu-i din gura sangerii, galgaind...
Pudibonderia romanțioasă a poetului
de Corneliu Traian Atanasiu
(Am făcut considerațiile de mai jos după unul din comentariile mele la textul Ioanei: “supărarea mare este că se desolemnizează actul poetic, sacru, orfic. Că se vorbește despre cel ce \"oficia\" un...