"El poema infinito " – 20381 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
OPOctavio Paz
În 1990 i s-a acordat Premiul Nobel pentru Literatură. Motivația Juriului Nobel "Pentru a onora scrierile pasionate de orizonturi largi, caracterizate de inteligență senzuală și integritate umanistă" Octavio Paz (31 martie 1914 - 19 aprilie 1998) a fost un poet, eseist și diplomat mexican, una din figurile literare de prima mărime ale Americii Latine. Debutează în 1933 cu volumul de poeme Luna silvestre. Pleacă in Spania, unde se apropie până la identificare de cauza republicană din Războiul civil (reflexiile acestei experiențe apar în Spania, în 1937, sub titlul Bajo in clara sombra y otros poemas, anunțându-l pe marele poet de mai târziu. După o ședere la Paris se întoarce în Mexic, unde va înființa și edita mai multe reviste literare de renume (Taller, El hijo prodigo și, În anii '70, Plural). Influențat pe rând de marxism, suprarealism, existentialism, budism și hinduism, tema sa de predilecție este capacitatea de a-și depăși singuratarea existentiala prin dragoste, erotism și...
10 poezii, 0 proze
BGBogdan Gagu
Artur Silvestri: "Prin ceea ce se cunoaste dintr-o creatie fara indoiala mai ampla, poezia lui Bogdan Gagu pare a fi ,dincolo de un aer ” deceptionist” izbitor , expresia unui suflet zbuciumat , terorizat de sfarsitul inevitabil ce se evoca pretutindeni cu o staruinta de vremuri apocaliptice. Poet al unei singure teme , el a dat totusi cateva exemple de literatura adevarata precum in memorabila poema ” cum murim”." Daniel Corbu:"Extrem de bogate în idei, afisînd un tragism autentic si un stil original." Iulian APOSTATU:"Bucuria nereținută că în Bogdan Gagu am descoperit un poet. Autentic, temerar, percutant prin idei și imagini, teribilist uneori, pentru că, vorba lui, „mă plimb pe magheru/ mănînc forneti și fumez că sunt baștan între aurolaci/ sunt tare de tot”. Felicitări, Bogdan Gagu! Și o tragere de mînecă la cei 24 ani: atenție la talantul ce vi s-a dat, să nu vă-nghită vedetismul de trecătoare modă!" INONI... "I" - INDESCIFRABIL... ce scriu sunt niste randuri goale care au NIMIC...
338 poezii, 0 proze
César Vallejo
Uno de los poetas mas importantes del siglo XX! Conoció desde niño la miseria. Estudia Letras en la Universidad Nacional de Trujillo, Perú. En 1920 es acusado injustamente y encarcelado durante 112 días. En 1923 viaja a París, donde fallece (como lo predijo en uno de sus poemas) un día viernes de lluvia, el 15 de abril de 1938. OBRAS: \"Los heraldos negros\", 1918 \"Trilce\", 1922 \"Poema humanos\", 1939 \"España, aparta de mí este cáliz\", 1939
0 poezii, 0 proze
DBDimitrie Bolintineanu
Dimitrie Bolintineanu (n. 1825 Bolintin-Vale - d. 20 august 1872, București) a fost un poet român, om politic, participant la Revoluția de la 1848 și diplomat. Dimitrie Bolintineanu era macedonean aromân de origine, părintele lui, Ienache Cosmad, a venit în țară din Ohrida. În puțini ani ai tatălui său Ienache își făcu în Valahia o situație acceptabilă. Arendaș, mic proprietar, apoi subprefect, cu reședința la Bolintin, sat aproape de București; el nu apucă să-i lase celui de al doilea născut, Dimitrie, o avere care să-l scutească de griji. Orfan de ambii părinți încă din 1831, tânărul a fost crescut de rude mai avute. Se susține de timpuriu, precum Grigore Alexandrescu, I. L. Caragiale, Mihai Eminescu, prin slujbe funcționărești. În 1841 era copist la Secretariatul de Stat, în 1843 - secretar la departamentul „pricinilor suditești". Printr-un misterios concurs de împrejurări, e ridicat, în 1844, la rangul de pitar. Faptul că publicase în 1842 admirabila poemă "O fată tânără pe patul...
62 poezii, 0 proze
MCMarco Antonio Campos
MARCO ANTONIO CAMPOS s-a născut la 23 februarie 1949 în Ciudad de México, Mexic. Este poet, prozator, eseist si traducător. A publicat volumele de poezie Muertos y disfraces (1974), Una seña en la sepultura (1978), Monólogos (1985), La ceniza en la frente (1979), Los adioses del forastero (1996, 2002); romanele Que la carne es hierba (1982) si Hemos perdido el reino (1987); volumele de povestiri La desaparición de Fabricio Montesco (1977) si No pasará el invierno (1985); volumele de eseuri Señales en el camino (1984), Siga las señales (1989), Los resplandores del relámpago (2000), El café literario en ciudad de México en los siglos XIX y XX (2001) si Las ciudades de los desdichados (2002); volumele de interviuri De viva voz (1986), Literatura en voz alta (1996) si El poeta en un poema (1998); cartea de cronici De paso por la tierra (1998). În 1997 i-a apărut antologia Poesía reunida (1970-1996). Marco Antonio Campos a tradus din franceză si din engleză si a publicat în diverse edituri...
0 poezii, 0 proze
LSLuis Barahona de Soto
Luis Barahona de Soto (Lucena, 1548 - Archidona, 5 de noviembre de 1595), poeta español de la segunda fase del Renacimiento. De familia noble venida a menos procedente de Burgos, el poeta lucentino fue discípulo del humanista Juan de Vilches en Antequera y después marchó a estudiar a Granada, donde frecuentó la tertulia de Alonso de Granada Venegas y conoció en persona a los poetas Hernando de Acuña, Diego Hurtado de Mendoza, Pedro de Padilla y Gregorio Silvestre, además de Gaspar de Baeza, Juan Latino y Gonzalo Mateo de Berrío. Allí vivió hasta 1569, y acaso estuvo en el ejército real luchando en la batalla de las Alpujarras contra los moriscos, pero después de la muerte de su querido amigo Gregorio Silvestre marchó a Osuna, donde frecuentó la academia de Cristóbal de Sandoval y conoció a Francisco de Medina. Quizá a instancias de este marchó a Sevilla, donde consiguió el grado de bachiller en Medicina en 1571 y conoció a Fernando de Herrera, Diego Girón, Gonzalo Argote de...
1 poezii, 0 proze
Luis Hernandez Camarero
Luis Hernández (1941-1977), considerado uno de los mayores poetas de su generación, llegó a publicar en vida solo un trío de breves poemarios a principios de la década de 1960. A partir de 1965 optó por un sistema de creación marginal que consistía en crear cuadernos artesanalmente, con variados y cuidadosos recursos gráficos, e ir regalándolos desaprensivamente, cual muestras de un arte efímero que no condescendía a la edición ni siquiera a la lectura. El poeta no guardaba copia de estos cuadernos, que solían repetirse parcialmente y no siempre poseían una estructura. Esta actitud ante la creación, al lado de diversos elementos llamativos de su vida personal, consiguieron para el poeta una rápida y no deseada mitificación. En su poesía son constantes los elementos coloquiales, irónicos, urbanos y las referencias y citas cultas. La poesía de Hernández se caracteriza por un tono aparentemente muy ligero, un recuperar elementos poéticos de la cotidianidad y un trascendente desenfado que...
3 poezii, 0 proze
PSpedro salinas
Poeta nacido en Madrid. Profesor universitario en Sevilla, Murcia, Cambridge y Boston. Los tres elementos básicos de su creación son -autenticidad, belleza e ingenio-. Autor perfeccionista, pero de gran sensibilidad. Es el principal poeta del amor de su generación. Podemos distinguir tres etapas en su producción, la primera que abarca hasta 1932. Poesía pura bajo el influjo de Juan Ramón Jiménez: Presagios (1923), Seguro azar (1929) y Fábula y signo (1931). Una segunda etapa de 1933-1939. Poeta del amor. Amor antirromántico (no es un amor atormentado ni sufrido). El amor supone un enriquecimiento de la vida y la persona, confiere sentido al mundo. La voz a ti debida (1933), Razón de amor (1936) (algo más pesimista, aparecen los límites del amor) y Largo lamento (1939) de tono elegíaco, le canta al amor que agoniza y muere. Y una tercera etapa tras la guerra civil, libros de poemas en lo que se observa una lucha entre su fe en la vida y los signos angustiosos que ve a su alrededor. El...
16 poezii, 0 proze
LALupercio Leonardo de Argensola
Lupercio Leonardo de Argensola (Barbastro (Huesca), 14 de diciembre de 1559 - Nápoles, 1613) fue un poeta, historiador y dramaturgo español. Destaca por su obra poética, de corte clasicista, y por ser uno de los iniciadores del teatro clásico español, adscribiéndose a la escuela renacentista de fines del siglo XVI, con sus dos tragedias conservadas Isabela y Alejandra, escritas en su juventud. Su poesía fue reunida y publicada por su hijo Gabriel junto con las de su hermano, el también poeta, Bartolomé, con el título de Rimas. Cronista del Reino de Aragón, publicó obras sobre las Alteraciones de Zaragoza y continuó la labor de los Anales de la Corona de Aragón, con adiciones a dicha obra, escrita por Jerónimo Zurita. Cursó estudios de Filosofía y de Jurisprudencia en Huesca y de Retórica e Historia en Zaragoza con Andrés Scoto y, finalizados éstos, se trasladó a Madrid, donde concurrió a academias poéticas y adoptó el seudónimo de «Bárbaro», jugando con el nombre de Mariana...
1 poezii, 0 proze
RORamón Ortega
(Comayagua, 1885 - Tegucigalpa, 1932) Poeta hondureño, uno de los principales representantes del modernismo en su país. Realizó estudios en Honduras y Guatemala. De regreso a su tierra se desempeñó como funcionario en la Administración del presidente Francisco Bertrand. Para algunos de sus críticos, Ortega como poeta ahogó el tono grandilocuente de sus predecesores e inició en Honduras el "predomino del raso y el marfil"; se le acusa de ser, en ciertos casos, un romántico arcaico, pero otros críticos lo ponen en duda. Su obra no es muy abundante, pero su exquisita factura suple ventajosamente la cantidad, pues la época de su producción fue realmente muy corta: en una edad muy temprana lo acometió cierto desequilibrio mental, sumiéndolo en una prematura esterilidad creativa. No obstante, se le valora que haya escrito los versos de más refinada expresión estética en Honduras; toda su poesía exhala una fragancia de romanticismo y aún en la modernidad de sus poemas galantes trata de...
4 poezii, 0 proze
Poema 20
de Pablo Neruda
Puedo escribir los versos más tristes esta noche. Escribir, por ejemplo: \" La noche está estrellada, y tiritan, azules, los astros, a lo lejos\". El viento de la noche gira en el cielo y canta....
diferență de fus orar
de Ioan Postolache-Doljești
în urmă de tot văd un copil cu nasu lipit de fereastră cu ochii râzând îl întreb și-mi spune că știe cum poate ajunge pe lună hai vino și vezi mare și plină în fundul grădinii agățată e luna în...
nichita al meu
de Cătălin Al DOAMNEI
nichita a fost dumnezeul poeziei amintesc o întâlnire paranormală cu o fată pe care o chema cătălina intrând la 2 noaptea în camera 204 din grozăvești deschizând telepatic ușa încuiată cu yala...
Poem de dragoste
de ovidiu nacu
I te văd pe stradă tu cum treci c-o viteză de infinit pe secundă în timp ce restul oamenilor merg în reluare te văd așa cum nici internetul nu poate de rapid să ducă cuvinte, silabe, litere simple te...
Poem în proză roză 2
de Valeriu Dinca
Ce credeți că am aflat eu despre el? Mai mult decât nimic, era și nu era, avea o față care nu era față, un cârpător, sau cum să-i spun, ceva nedefinit, poate că doar eu nu-l percepeam ca pe o ființă....
de dragoste de vară de demult poem de dincolo de sistemul solar sau despre felul în care poezia străbate cosmosul
de Cătălin Al DOAMNEI
astă-vară el avea atât de multă nevoie de mine încât pentru el numai pentru el am început să scriu istoria lumii prietenii mei de demult au venit la mine s-au așezat în juru-mi și am început să le...
Serpentine catre el
de Iris Barbulescu
Șerpuirea drumului Stigmatul florilor de iasomie. Toate diagonalele Duc spre o singură destinație: Poarta unei alte infinite cărări. Nesfârșite serpentine Către cer, Către neștirea de mine, Oștiri...
Poem
de Virgil Gheorghiu
Cimentați noroaie, iasme amputate Luând miezul lumii ucenic pe spate! Focul vechi e scârnav, prin el trecem ghem; Bolovanii umbrei, ulii de blestem Bat și rup osânza de lumină calmă. Cine-aruncă-ntâi...
Poem în perspectivă
de Nincu Mircea
Poemul aceasta trebuie citit în perspectivă. Este imagine din cărțile ce le-ai citit. Întreg descris în cuvinte de o potrivă Gând concentrat, ritm bătut în infinit. De ai zări chipul frumoasei...
poem despre promisiunea onorată
de Cătălin Al DOAMNEI
guvernanții le-au promis alegătorilor o viață de câine și s-au ținut de cuvânt am cunoscut oameni mai răzbunători decât catedrala lui gaudi împleticindu-se de cerul desfăcut desferecat dezmărginit...