Ultima scrisoare.
Îți scriu aceste rânduri fără teamă, Nu pentru-a te întoarce înapoi, Ci pentru tot ce inima mai cheamă, Din anii care-au fost cândva ai noștri doi. Nu-ți cer să înțelegi ce am simțit, Nici să
VLVanessa LoghinSensul existenței.
M-am întrebat de multe ori în viață, Ce rost avem și unde vom ajunge, De ce unii zâmbesc doar prin speranță, Iar alții poartă suferința-n sânge. Poate că rostul nu-i o întrebare La care vom primi un
VLVanessa LoghinRegrete.
Sunt lucruri ce nu pot fi îndreptate, Sunt vorbe ce rămân în amintire, Sunt gesturi ce produc singurătate, Și fapte ce distrug orice iubire. Aș vrea să pot întoarce câte-un ceas, Să schimb o vorbă,
VLVanessa LoghinAscultă ,Doamne!
Nu-Ți cer averi, nici faimă, nici palate, Ci zile bune și seninătate, Un loc al nostru, cald și primitor, Și oameni care ne iubesc cu dor. Să bem cafeaua-n liniștea de-acasă, Să ne-așezăm cu toții
VLVanessa LoghinOmul din mine.
În mine port un tribunal, Cu gânduri puse la dosar, Un judecător sentimental Și-un vinovat fără habar. Îmi cer dovezi pentru trecut, Îmi cer răspunsuri pentru mâine, Dar câte vieți am petrecut Doar
VLVanessa LoghinPrețul adevărului.
Am spus ce cred, am pierdut oameni, Am spus ce simt, am pierdut roluri, Când nu mai joci după tipare, Te trezești singur printre goluri. Nu-mi vinde pacea pentru faimă, Nici caracterul pentru
VLVanessa LoghinCine voi fi?
Când numele-mi va fi uitat, Și glasul nu va mai răspunde, Ce va rămâne din ce-am dat, Din tot ce sufletul ascunde? Va fi un gest, un adevăr, O vorbă spusă la nevoie, Sau tot ce-am strâns va fi un
VLVanessa LoghinLuceafărul din conștiință.
În miezul nopții mă întreb Ce rost am eu în veșnicie, De ce mă nasc, de ce mai cer O clipă de nemărginire. Sunt doar un nume trecător, Un gând închis într-o secundă, Sau port în mine-un adevăr Pe
VLVanessa LoghinCopilărie.
Mi-e dor de vremea când eram copil, Când orice lucru părea foarte simplu, Când nu aveam un suflet obosit, Și fiecare joc era iubit. Mi-e dor de glasul mamei de la geam, De serile când fără grijă
VLVanessa LoghinSingurătatea
Sunt seri în care nu doresc să spun, Nici ce mă doare, nici ce e mai bun, Aș vrea să stau cu mine, în tăcere, Să-mi înțeleg tristețea și durerea. Nu orice om tăcut e fericit, Nici cel ce râde nu e
VLVanessa LoghinSă rămân om.
Într-o lume unde totul pare pus la vânzare, Vreau să-mi păstrez sufletul și ultima onoare, Să nu mă schimb în ceea ce-am condamnat cândva, Și să nu-mi pierd lumina doar fiindcă lumea-i grea. Să nu
VLVanessa LoghinVreau să trăiesc.
Vreau să trăiesc fără teamă și frică, Să nu mă mai simt o simplă furnică, Să-mi spun părerea fără să tac, Să nu mai accept tot ce alții îmi fac. Nu vreau o viață dictată de bani, Nici să-mi vând
VLVanessa LoghinUltimul mesaj.
Am șters mesajul pe care-l scrisesem, Și toate cuvintele ce nu le spusesem, Am vrut să te-ntreb dacă încă mai simți, Dar m-am oprit înainte să minți. Conversații pierdute, tăceri apăsătoare, Și-un
VLVanessa LoghinCine sunt?
Mă uit în oglindă și mă întreb cine sunt, De ce port atâtea măști și nu spun ce simt, Ascund adevărul în fiecare cuvânt, Și joc un rol pe care nu-l mai mint. Zâmbesc pentru lume, dar sufletu-i
VLVanessa LoghinUltimul poem.
Te-am iubit ultima oară în tăcere, Cu sufletul zdrobit de-atâta durere, Ți-am spus „rămâi”, deși știam, Că lângă tine încet mă destrămam. Ți-am dat tot ce aveam mai bun, Și-am înghițit cuvinte ce
VLVanessa LoghinLupta cu sine.
În mintea mea se duce-un război, Cu mii de întrebări și temeri noi, Zâmbesc în lume, dar în interior, Ascund o luptă, un nesfârșit fior. Mă lupt cu gânduri ce nu vor să plece, Cu amintiri ce timpul
VLVanessa LoghinSub semnul unui algoritm
Trăim într-un cod, într-un algoritm, Ne pierdem identitatea-n același ritm, Un ecran ne promite un fals infinit, Dar sufletul caută ce-i de găsit. Un fum de iluzii ne trece prin gând, Și scrollăm
VLVanessa LoghinCândva,noi…
Noi ne vom găsi, Poate-n altă viață, Când cerul n-o mai ști Să ne despartă-n ceață. Când n-or mai fi hotare Între ce simțim și ce trăim, Când n-o să doară-atât de tare Tot ce n-am putut să
VLVanessa LoghinAbsența lor.
Să știi că e trist să nu mai visezi la ei, să închizi ochii și să nu vină nimeni, nici glasul care te striga pe nume, nici mâna care te ținea când nu știai de tine. E liniștea aia grea, care apasă
VLVanessa LoghinRugăciunea.
Doamne, oprește-Te o clipă lângă cei ce tac, Lângă inimile care dor, dar nu mai știu ce să fac. Sunt oameni ce duc greul singuri, fără glas, Cu lacrimi ce cad pe dinăuntru, pas cu pas. Tu îi vezi
VLVanessa LoghinCu sinea.
Viața nu vine pe drumuri ușoare, ci trece prin noi cu furtuni și cu soare, ne lasă în suflet tăceri și dureri, apoi ne ridică din vechile seri. Ne pune pe umeri poveri fără nume, ne poartă prin
VLVanessa LoghinNiciodată iubită.
Mereu dorită, niciodată iubită, Ca o chemare tăcută, grăbită, Sunt doar refugiu când noaptea apasă, Dar niciodată nu-s numită „acasă” Sunt a doua alegere, umbră străină O floare ce crește, dar
VLVanessa LoghinDă-ți timp.
Mergi printre oameni, tăcut și firesc, Nu cere lumii vreun semn de mărire, Căci binele dat, chiar de-i neînțeles, Se-așază în timp ca o taină-n trăire. Nu-ți face din vorbe un mare cuvânt,
VLVanessa LoghinFuga.
Spunem că iubim ploaia, Dar ne-adăpostim când dă să cadă, Spunem că soarele iubim, Dar când ieșim, de el ne ferim. De ce fugim de ce iubim? Poate că ne este teamă Că iubirea lasă rană, Că ce-i
VLVanessa LoghinRenașterea
Sub humă densă te zbați să înflorești, Cu seva fractă-n tine o dospești, Ți-e trupul nins de ploi cu gust amar, Sub cerul mut, funebru și avar. Petalele-ți poartă mucegai sever, Ca un sigiliu stins
VLVanessa LoghinDe ce?
De ce te simt atât de-aproape, Când ești mai depărtat ca ieri? De ce mi-ai rămas în suflet Și nu mai bați la el să ceri? Mi-e teamă să-ți deschid durerea, Să nu-mi răspunzi cu un oftat Mi-e teamă că
VLVanessa LoghinÎn frig,mi-e cald
Când frigul se așază iar pe geamul meu, spre înserat, în suflet parcă-i mai ușor să simt ce timpul n-a uitat. Privesc afară și, din nou, mă poartă gândul înapoi, spre zile calde, fără ploi, spre
VLVanessa LoghinStrăină
Sub luna rece, albă, tremurândă, Eu te-am iubit ca marea țărmul sfânt, Dar inima-mi, de doruri sângerândă, S-a frânt tăcut sub al tău dublu gând. Vorbeai și glasul tău părea lumină, Un cântec blând
VLVanessa LoghinAuto-salvare.
Tu vezi cum oamenii se schimbă pe rând, Cum azi te ridică, mâine te lasă căzând. Tu faci tot ce poți să fie doar bine, Dar binele tău se pierde în ei, nu în tine. Tu îți lași sufletul gol, fără
VLVanessa Loghin