Cel care ne cheamă

Ne dă parcă mai rar o veste bună Începe-ncet, încet, să ne rărească Apelu-n cer când are să-l citească Ar vrea ca toți ce-am fost \"prezent\" să spună Pe cei rămași, acum o să-i rănească Dar mâine El întreabă: -Cine Mai vrea să vină-n inimă la mine De l-au iubit pe toți o să-i primească Noi știm că lumea asta-i trecătoare Și nu ne mai mințim de mult cu visuri Când sufletul se-ndreaptă spre abisuri Materia în veșnica-i schimbare Ne duce spre o lume sclipitoare Și vom plutii în alte paradisuri.