de ce

este o poezie de dragoste care exprima ce simte autorul dupa o despartire de peroana iubita

Faptul ca poezia este la atelier ar trebui sa-ti sugereze ca ea nu este nici pe departe excelenta. Si daca ar fi, crede-ma ca sunt altii care ar observa acest lucru, nu e chiar normal sa te autoapreciezi atat de laudativ.
Tu zici ca este foarte reusita din punct de vedere al rimelor. Rimele fac parte din prozodie, care sincer e unul din punctele slabe ale textului de mai sus (el nu e o poezie, e cel mult o versificatie). UIte de exemplu prima strofa: e scrisa pe masura 9/7/9/6, absolut nepermisa in poezia cu forma clasica. Rimele sunt asa: ta/mea, o rima absolut banala, ras-folosita in toate versurile de cantecelele, practic neuitilizabila intr-o poezie, si plang/gand, care nu e o rima, deci practic versul 2 si versul 4 nu rimeaza. Si eu am scris mult in vers clasic si iti recomand sa eviti toate rimele in care ai verbe la infinitiv sau conjugate (iubit/mintit - rima facila care se poate obtine practic din toate verbele conjugarii a IV-a, precum si rime de genul ta/vrea/asa/mea.
Mai vreau sa-ti spun ca practic nu este permisa rima de tip suflet/suflet. Asa ca la nivelul formei, poezia este cel putin stangace si denota faptul ca te-ai apucat de scris inainte de a termina de citit. Asta nu e grav, in cativa ani, cu citit intens, scris mult si aruncat 90% din ce scrii, vei reusi sa iti cizelezi prozodia, sau vei renunta la ea, impins de nevoia interioara a textului.
Astea au fost despre forma poeziei. Fondul este o alta problema. Nu contest sinceritatea mesajului, iti spun doar ca n-ai reusit sa-mi transmiti nimic. Poate ca suferi, poate ca esti dezamagit. Dar folosind formulari cliseizate, reutilizate de la altii, idei pompoase, lipsite de personalitate (sa-mi faci rani in suflet), repetitii care nu subliniaza ideea, ci obosesc cititorul (a fi, a iubi si a minti apar pana la saturatie, de parca s-ar fi terminat cuvintele limbii romane), nu vei reusi sa ma convingi. Poezia e emotie estetica, nu trebuie inteleasa, trebuie sa atinga si sa transmita trairea celui care scrie. Nu trebuie scrisa cu sufletul, ci cu ratiunea, caci se adreseaza rationalului, receptorul pentru frumos este creierul. Eu astept din poezie atingerea personala a autorului. Vreau sa stiu de ce experienta asta e altfel pentru tine, ce are ea special, ce imi poti arata nou ca sa ma emotioneze. Nu suferinta ta e importanta pentru cititor, ci modul in care reusesti sa o transmiti, sao imparti cu el, sa i-o daruiesti.
Mult succes, citeste mult si vei vedea schimbari in ceea ce scrii.