| = cel mai mare om de zapada | nichita victoria [02.Oct.05 19:05] |
| nu intamplator ai ales merele sa se rostogoleasca prin poemul tau. - un poem-stradanie, asa il vad eu, dar o stradanie de comunicare dincolo de cuvant. nici pomenirea psalmilor nu e intamplatoare, de parca ne lasa sa descoperim singuri, nu fara orgoliu, disponibilitatile de legatuta de la Taina la Taina. e un poem in care cu greu l-as fi recunoscut pe Ted ba as putea spune, chiar, ca si eu ma regasesc pe alocuri printre randurile lui si chiar in finalul demn de toata admiratia. ramai cu senzatia unui Dumnezeu trist, putin obosit, sensibilizat de efortul creatiei privind si strangand in palma toate esecurile si indoielile poetului. când scriu îl aud pe dumnezeu cum visează sângele meu se trudește inocent să îl prindă din urmă de pe fruntea lui ca de pe un deal fără margini se rostogolesc mere aurii undeva sub frunze mi-am ascuns lipsa de jucării a primăverii mi-am făcut din piele carte de rugăciune cu vârful inimii am scris psalmii pe care nu i-a citit nimeni si finalul... dumnezeu e cel mai mare om de zăpadă felicitari! | |
| + graba matinala | nichita victoria [02.Oct.05 19:05] |
| am uitat steluta! cu scuze | |
| = "când scriu îl aud pe dumnezeu cum visează " | Farcău Pavel [12.Nov.04 08:57] |
| Ted, cred că prima oară cînd las un semn la tine, deși poeziile tale nu-mi sunt străine,...ei bine, de cum am citit prima strofă, m-am cutremurat "când scriu îl aud pe dumnezeu cum visează"...versul acesta mi se pare genial...în rest poate că nimic nu mai contează.... numai bine | |
| = "dorm cu mâinile ridicate spre liniște" | Elia David [12.Nov.04 10:31] |
| "de pe fruntea lui ca de pe un deal fără margini se rostogolesc mere aurii uneori din inerție sar atât de sus încât numai aroma lor coaptă se mai simte departe prin iarba nebuloaselor" Ninsoare cosmica... Frumos iti mai scuturi, inzapezitule, mantia cuvintelor... Nu pot sa nu visez odata cu tine "că un măr mare mare ne va îngropa pe toți" | |
| = zapezi, zapezi | Gabriela Marieta Secu [12.Nov.04 13:59] |
| e mai cuminte zapada ta... frigul m-a ajuns, imi place ce ai scris si aici, si ce ai scris la mine, multumesc, n-as vrea sa simt zapada - ca anotimp avalansa in frigul meu interior, dar... probabil ca telepatic om fi conectati la zapada, cei cu ochi albastri vad zapezile albe cei cu ochii de culoare inchisa, vad si simt mai inegurat...glumesc.. stari de poezie oarecum personalizate... vine, vrem nu vrem iarnA in noi, peste noi, pe langa noi... | |
| = ascultand in inima zapezii | Bianca Iulia Goean [12.Nov.04 15:13] |
| "când scriu îl aud pe dumnezeu cum visează sângele meu se trudește inocent să îl prindă din urmă" "mi-am făcut din piele carte de rugăciune cu vârful inimii am scris psalmii pe care nu i-a citit nimeni mi-a mai rămas un braț de lemne dezosate care nu pot aprinde focul nimănui" Rugaciunea ca stare de a fi, unii poeti fara sa stie se petrec in apropierea lui Dumnezeu, calea catre liniste (zapada) se intinde drept in inima noastra, numai sa ne coboram acolo, numai sa stim sa ascultam... Iti multumesc, nu stiu daca a fost doar o stranie coincidenta... ninga-ti! | |
| = sufletul meu îngheață | Cristiana Miu [12.Nov.04 20:58] |
| sufletul meu îngheață și se ninge pe sine In mod normal ar trebui sa dau stea. Nu imi gasesc insa cuvintele. NU pot sa fac nici un comentariu. Sa stii ca am fost pe aici. | |