| = Lory | Vlad Catalin [10.Nov.04 10:26] |
| Buna Lory Un text ciudat, personal si nu numai. Obsesie, amintire, ganduri, protest... Domnule cărunt ai ochii cenușii si vorba complicata, colonia ta scumpa atrage siguranța și puterea. Ai două doctorate si un CV imaculat... Nimic nu te atinge, esti dumnezeul lor, iar cuta din sprâncene n-o poate indulci nici zambetul, nici dorul, nici dragostea. Poate amintirea fetei cu părul flacara, zarita la drum de seara intr-o gara. Imi place ce-ai scris - iarta-ma, n-am putut sa nu-ti schimb textul :) Cu drag, st | |
| = .... | Octavian Russu [02.Oct.05 19:06] |
| buna poezia curge bine cu exceptia versului "sau indulci cuta dintre sprancene" iar acel "nimic nu te poate atinge" este departe de realitate. un om cu tample incaruntite are multe regrete,pacate,obsesii... la recitire | |
| = Rugaminte | Octavian Russu [02.Oct.05 19:06] |
| Lory te rug ca in viitor sa raspunzi comentariilor facute exact acolo unde au fost facute (in cazul de fata trebuia sa-mi raspunzi in acest subsol) si nu in subsolul textelor mele. PS.nu ai de unde sti daca am sau nu tample incaruntite motiv pentru care te rog sa fii mai atenta la replici. multumesc de atentie | |
| = multumesc si eu | Cristea Loredana [10.Nov.04 18:28] |
| oh doamne, da...pune-o pe seama lipsei mele de experienta:)) | |
| = ar vrea... | Alin Pop [10.Nov.04 20:31] |
| inaccesibilitatea construita de omul imagine. el se ascunde pe sine sub masca perfectiunii, pana reuseste sa-i pacaleasca pe toti. octav a inteles gresit, nu stiu de ce.. poezia se rupe intr-adevar la cuta dintre sparncene, insa chiar acolo te dezmeticesti, incepi sa banuiesti omul de dedesubt. si apoi poanta: exista speranta, sub crusta lui de aparare disperata, ar vrea sa totusi sa daruiasca. | |