| = În liniște mă îndepărtez | Marin Constantin Daniel [05.Oct.04 12:45] |
| ,,tu nu mai porți pălăria în care mai dezlipeam colțuri". Sunt momente în viata mea când un cuvânt sau mai multe, un zâmbet sau un obraz zbârcit mă ,,arde". Nu sunt dese aceste momente, nu știu cum vin dar știu că atunci nu mai sunt eu misoginul, egoistul, răuvoitorul, inchistatul, nesimțitorul. Printre ultimele, undeva la țară, în casa părintească, gândindu-mă cum mi-a îmbătrânit mama, cum mi-a îmbătrânit tata. Nu spun de ultimul, este mult mai trist, legat de bunica mea. Acum, într-o amiaza de toamnă, citesc rândurile acestea. Nu le mai simt ,,poezie". Sunt sunete, amintiri, dureri ferice. Nu este greșeală de scris - ferice - e cuvântul cel ascultam în nopți de iarnă prin văi ale plângerii ce mi le doream aproape, știind că am sa izbutesc, am să trec peste, nu-mi doream să-mi găsesc parinții imbătrâniți. Aș fi vrut sa vin mai repede. Iată, simt cum se sfârșeste glasul pianului și-mi spune:,, mă voi întoarce, mă voi întoarce" Cu toții avem nevoie de astfel de întoarceri. In utero. În liniște mă îndepărtez, Marin Constantin Daniel | |
| = Steluta!!! | Claudiu Stroe [05.Oct.04 15:04] |
| Citindu-ti textul, mi-am dat seama cat de greu este sa faci dintr-o idee banala un poem. Numai pentru acest lucru, si tot ai merita o steluta. Intr-adevar....o stare rotunda. Citesti, si iar citesti, si te intorci mereu in acelasi loc, la aceeasi idee... | |
| = Sus scrisul! | serban georgescu [05.Oct.04 16:16] |
| Am fost si eu la filmul în care niciodată nu aveam voie să vorbim despre dragoste. M-am ferit sa scuip seminte pe jos, sa fluier, sa strig "Scrisul, baaa! Scrisul mai sus!". Am fost cuminte. Am crezut ca dragostea vine ... "de la sine" De la care sine intreb acum De la care sine intreb Intreb Scrisul! Scrisul mai sus! | |
| = "atârnă uscat cutia cu arpegii" | Florin Gherendi [05.Oct.04 16:58] |
| Un spectacol de muzică, lumină și culoare. Oare nu așa e o viață de om? ;) Poemul tău experiment transpiră de muzică. Muzică omniprezentă, sugerată și chiar cântată uneori. Cutia cu arpegii încă nu s-a uscat. Te citesc ca întotdeauna cu plăcere, ca un meloman ce sunt. | |
| = "ce cul e poemul acesta" :) | Gabriela Petrache [05.Oct.04 21:11] |
| Rotund am simțit și eu poemul tău, cel puțin la fel de rotund ca o ploaie ce durează de 7 zile și 7 nopți, în care nu ți-e nici cald, nici frig, ai doar un timp al tău în care nu poți decît să renaști "violet semnul întoarcerii în utero" într-un decor cu piele de șarpe și pisici. De unde știu că nu ești una dintre ele?:P "ce cul e poemul acesta ai să spui mâine" - na, ca am spus :)) | |