| = dani | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| sincer, prefer mai mult experimentele de genul asta decat textele tale cu forma fixa.poti mai mult, atata vreme cat nu decazi in "vocabularul" poezie.ro cu vise, coaste, talpi, gadilat, frunze, ruginii si toate alea.ah si sa nu uit, albastrul :> succes mai departe. | |
| + "templele cad" | Mae Stanescu [30.Sep.04 17:04] |
| cred ca este un text foarte bun, ca idee si forma; raman citindu-l. | |
| = Mae, Claudiu, multumiri incoltite | Daniel Bratu [30.Sep.04 17:21] |
| Claudiu, multumesc, si eu prefer mai mult, adica prefer dublu, ca daca tot prefer sa pot prefera pana la capat, o cana cu must inasprit unui sirop cu e-uri la borcan de plastic. Vocabularul exista, e bine ca tot mai multi sa-i sara gardul, atat inainte, cat si inapoi. Intepenirea e rea oriunde s-ar afla. De gustibus. Mai departe. Mae, multumesc mult pentru luminita si vorbele bune. Si eu cred ca este un text bun, dar mai mult ca idee, ca in rest e putin deformat, are cocoase langa subtirimi. Luminita o pun in candela, sub capac, sa n-o roada sobolanii. | |
| = Templele cad... | Mihai Raluca-Ștefania [30.Sep.04 17:43] |
| E o rugă mută a șobolanilor cu glugă...dane ai grijă de sfintele cuvinte... Am scris ceva cam trist... | |
| + De citit | Albu Vladimir [30.Sep.04 17:50] |
| Un cantec reusit si o theorie a decantarii esentei de vehiculele acesteia... mi se pare reusita paralela biserica-sobolan (fie el si cu gluga... desi nu cred ca te-ai referit la preoti ci doar ai vrut sa sugerezi gestul eremitului care ascunde lumina sub obroc), paradigma a relatiei suflet-pacat. Cat despre rasul acela in ruga ma abtin sa comentez gandind ca ai vrut sa evidentiezi doar ca raul pune in evidenta binele. | |
| = Și o steluță... | Mihai Raluca-Ștefania [30.Sep.04 18:40] |
| de la mine! | |
| = Amaruie... | Ana Melinte [30.Sep.04 21:14] |
| Hmmm…ma intreb daca experimentul este la nivelul formei ori al…continutului? Ca doar forma asta ai mai experimentat-o, imi place teribil ca nu sacrifici acel ritm interior care da muzicalitate versurilor…Despre continut, nu sunt sigura, dar intuiesc un soi de revolta impotriva asumarii unor false identitati la adapostul carora orice este permis…Daca fabulez e vina tratatului pe care l-ai pomenit:) E o atmosfera apasatoare, grea, foarte convingator imbracata in metafore, mi-a placut mult… Șobolanii cu glugă au porțile bisericii deschise dar ei intră în strană prin găurile nopților prin vise șobolanii nu iartă – blitz-uri de taină bat cuie pleoapa icoanei arde-n rugină de porți amăruie | |
| = 'negrul...rade in ruga smolit' | dana popa [02.Oct.05 19:06] |
| Daniel, nu stiu daca l-ai citit pe Lovecraft..in orice caz, poemul tau ar fi numai bun de prefata la cartile lui. Avem de-a face cu un univers poetic inchis, inspaimantat si inspaimantator, si acest univers, din nefericire nu e altceva decat lumea in care traim, sau mai bine zis lumea in care traim, vazuta din perspectiva poetului. Mai sunt si alte perspective, mai putin sumbre, dar asta deja e alta poveste.. Revenind la text, imi este imposibil a nu semnala pasajele care m-au impresionat. In ceea ce priveste aspectul literar, expresiv, al formei, am observat: 'pleoapa icoanei/arde-n rugină de porți/amăruie'; 'negrul se-amestecă negru/și râde în rugă/smolit. Avand in vedere ideea, substratul, simbolurile, am notat: - prima strofa in intregime. Sobolanii poarta gluga pentru a-si ascunde chipul hidos, pentru a trece neobservati. Ei oglindesc acel tip uman caruia ii lipseste franchetea, el nu actioneaza in vazul tuturor ('portile bisericii) ci prefera ascunzisul, caile neortodoxe (gaurile noptilor); - strofa a doua se refera la violarea spatiului sfant, a partii aceleia curate a lumii. Si, vai, cate ravagii fac: musca, blestema, distrug! - cea de-a treia strofa ilustreaza consecinta implacabila a 'raului': 'sobolanii' distrug sau contamineaza cu veninul lor puritatea si ce-a ramas neatins. Iata: 'templele cad/ plânsetul jertfă lucește/în colți'; 'pleoapa icoanei/arde-n rugină de porți/amăruie'; - se ajunge mai apoi la ceea ce am subliniat eu undeva pe la inceput: ascunderea in spatele glugilor, in spatele mastilor si lista poate continua. Finalul e de-a dreptul demential! Construit demential am vrut sa spun, intrucat concluzia e cat se poate de tragica. Daca intunericul e atat de adanc incat 'negrul se-amestecă negru', ce poarta de scapare mai exista? Nu se stie. Poetul nu precizeaza. Dupa cum cineva aprecia la unul din textele mele, si aici se trage doar concluzia, ramanand ca lumea sa sa ia aminte si sa se indrepte, ori, dimpotriva, sa suporte consecintele. Uite cat m-am intins, Daniel! Mai mult decat mi-e plapuma. :) Dar dupa cum am mai spus, ce imi place ma inspira. Ciudat cum in cea mai recenta poezie a mea, am surprins, cumva, aceeasi idee. Gata. Am spus! Las loc.. peta. | |
| = nu am cum sa repar! | dana popa [30.Sep.04 21:50] |
| of..imi pare rau pentru greseala de mai sus! | |
| = ! | dana popa [30.Sep.04 21:51] |
| am reparat :) | |
| = ocs | Alexandra Uchroni [30.Sep.04 22:08] |
| "negrul se-amestecă negru și râde în rugă smolit" mi-au placut (pseudo)tenebrele poeziei tale. A. | |
| = fara gluga | Daniel Dinescu [01.Oct.04 00:10] |
| Da. Si mie imi place cum suna poezia si mai ai si niste figuri de stil minunate. Mai am unele semne de intrebare, dar ramane sa imi raspund singur. Cu atentie de cititor fidel, | |
| = ultra-cool | Johnny Opera [02.Oct.05 19:06] |
| Vorba-ți inspiră atmosfera jocurilor de calculator, cu super-șobolani ce trebuie urmăriți și destituiți printr-un click de ...șoarece. Atmosferă à la Kubrick/Spielberg în „Eyes wide shut”, unde imaginea făcliilor din ritualurile orgiastice s-ar potrivi excelent pentru tribul șobolanilor cu glugă. Ultra-cool. | |
| = templele sunt cuiburi de vulturi! | Dana Stefan [03.Oct.04 14:51] |
| animal ce scormoneste in maruntaiele pamantului, insusindu-si fraudulos bogatiile, acest nesatul prolific si nocturn sobolan e hotul dinauntrului inimii. in comparatie cu el zburatoarele devin principii ceresti, atribute ale zeilor cu semne solare pe umeri. admir limpezimea cuvantului tau, si admir semetia cu care iti stii proteja zborul. indiferent cum hotarasti ca vrei sa te exprimi, eu te voi sti descifra ca sa te citesc apoi cu un grav interes si deosebita placere. | |
| + Pentru cei care țin un condei în mână | Maria Prochipiuc [04.Oct.04 08:40] |
| Un poem plin de simboluri îmbrăcat în metafore: Șobolanii cu glugă , găurile nopților, adulmecând în rană, mușcă șobolanii carnea sfinților, din lovirea arginților, podeaua cernită a ploaie cu stele, plânsetul jertfă lucește în colți, pleoapa icoanei arde-n rugină de porți amăruie… N-avem noi oare destul sarcasm și ironie spre a-i urmări… nu suntem destul de destoinici de-a le arunca o pată de cerneală pe față și a-i însemna pentru totdeauna? … Avem o armă formidabilă, de care nu știm încă să ne folosim, o muiem în lacrimi în loc s-o muiem în cerneală, facem flori de stil și podoabe arhitecturale, ne pierdem vremea… uitând că ascuțișul ei poate să împungă, că lacrima de creneală lăsată poate să cangreneze… să ne strângem la un loc… … și steluța mea întârziată | |
| = mulțumiri smolite | Daniel Bratu [04.Oct.04 17:22] |
| Raluca, mulțumesc de comentariu și frumoasa steluță din glastra, dar te-ai întristat degeaba. Nu era vorba despre cele sfinte. Acum uite, întristarea ta m-a întristat mai mult decât foșgăiala șobolanilor. Vladimir, mulțumesc, steluța ta vine puțin mai dinspre Nord și poate tocmai de aceea are fața întoarsă de la căldură și e mai lucioasă. Nu m-am referit la preoți, așa e. Paradigma relațională de care vorbeai e chiar mai bogată atunci când se aude râsul smolit. Ana, mulțumesc, ai intuit foarte bine (știindu-ți impecabilul spirit critic, nu ma mira deloc), de altfel citatul - motto, la asta se referea, da, nu la preoți sau călugări. E o revoltă simplă, deocamdată, împotriva ubicuității perverse, pline de colții ascunzișului. Dana (peta), multumesc, comentariul tau l-am scos la imprimanta, l-am înrămat frumos, cu incrustații prețioase, am aruncat mobila care acoperea cel mai mare perete din sufragerie, l-am pus în mijloc și mi-am chemat deja părinții și prietenii acasă, mințindu-i ca e ziua mea. Nu este, dar după comentariul tău, cred ca o să fac o solicitare în acest sens, la Primărie. P.S. Am citit, astăzi, poezia ta (Incognito) – plină de sonuri și expresie - și ai dreptate, ideea pare tot de acolo, din cotloanele « șobolănești ». Asta înseamnă că gândim, oarecum la fel, că avem aceleași principii. Poezia ta a apărut pe 29.sept.2004, a mea pe 30.sept.2004, dar eu citisem, deja, prima parte a textului « Șobolanii cu glugă » încă de duminică – 26.sept, la cenaclul ieșean din Clubul Bursei, explicând și ideea, tot atunci. Alexandra, mulțumesc îndelungat pentru întregul tău comentariu. Fără pseudo. Daniel (ia te uita, parcă aș vorbi cu mine, mă uit în jur să nu mă creadă ceilalți plecat deja), mulțumesc, mie inițial nu mi-a plăcut cum suna, că o facusem în vers alb și atârna versul asta alb de ea ca o rochie hărtănită, de mireasă furată în toiul nunții și dusă în porumb. Semnele de întrebare lasă-le aici, că le pun la muncă mintenaș, în hamuri roase. Johnny, thank`s, mare surpriză a picat pre capul meu lăsat să nu-l taie CD-ul în e-nspe mii de unități de memorie, când ți-am downlăudat (în gând) comentarul perfect aplicat. Cool – man, wise your eye. Dana (Linea), mulțumesc, nu m-am gândit, însă, în nici un caz, la șobolan ca la un « zburător » plin de frauduloase dorinți idilice, dar uite, fiecare are o anumită viziune…astăzi, mâine o alta. Ca și cum șobolanii ar fi din plastilină. Dar nu sunt, știu sigur asta. Știi și tu. Maria, mulțumesc pentru luminăția ta, pentru aprecieri, pentru relevări sintetice și pentru soluția poetică indusă. Dar, pentru că boala există chiar între globulele de cerneală, e mai greu de aplicat altceva în afara fireștii decantări. | |
| = daniel | dana popa [13.Oct.04 10:53] |
| Daniel..imi face o reala placere sa intervin la textele tale, si voi interveni in functie de timpul meu. Deocamdata activitatea mea pe site nu are cum sa fie decat restransa, dar voi face si eu ce voi putea. Mersi pt inramare! :) | |
| = Zaharul | simona marcu [15.Oct.04 08:19] |
| Gandeste-te ca ai o steluta imaginara si de la mine, Daniel, pentru poezia ta eleganta si fina ca o femeie frumoasa.Placere a fost de partea mea. | |
| = re-comentarii de caramel tarzioare | Daniel Bratu [15.Oct.04 12:30] |
| Dana, placerea cea mare textul meu o are, stiu ca inramare de-a ta comentare plina de savoare, nu-i multumitoare. Ca-as fi vrut sa am cer, sa-ti pun la geam, luna, gram cu gram, noptilor balsam. Re-nmiit multam ! Simona, de-ai avut Placere, gandul meu mai Cere sa mai treci prin Tinda, ca-n asa Oglinda revedea-vei, Toata, prea-frumoasa Fata, ce musca de-Alean aprig Sobolan. Imi pare bine pentru poezia mea ca arata ca o femeie frumoasa, eleganta si fina. Daca te uiti ca la o pictura, cred ca asa e - are niste rotunjimi suspect de bine conturate, mai ales spre final, in partea inferioara. Habar n-aveam putirinta de dat seama de asa asemuire intre zane si glugatii sobolanosi. Stii cum se spune: "nu stie barbatul ce stie tot satul". Multumesc pentru comentariu si pentru surprinzatorul punct de vedere. | |