| + Fluturele și prințesa | Adrian Munteanu [20.Sep.04 16:02] |
| Sensibil și cu adevărat vizual. Cuvintele, curgând firesc și conturând imaginea, au o neașteptat de rotundă conotație. Mai ales în final. Îmi lași o după amiază colorată și calmă. | |
| = mustati de fluture | Cristiana Miu [20.Sep.04 16:12] |
| Am intrat aici cu o durere de cap cumplita. Multumita cuvintelor tale colorate (asa le-am vazut eu), plec fara ea. Mi-a placut mult aceasta poezie a ta. Mai ales partea cu mustatile rasucite de fluture. Parca eu as modifica ceva aici: și nu a mai zburat căci/ ploile s-au mirat întâi, se rupe putin curgerea, sau poate mi se pare doar mie. | |
| = . | Mae Stanescu [20.Sep.04 16:23] |
| este scrisa parca de copilarie poezia asta:) nu te cert, poate te-ai vrut mult copil azi: | |
| = A învățat să moară... | Mihai Raluca-Ștefania [20.Sep.04 16:27] |
| Azi s-a născut o prințesă și un fluture a învățat să moară...știi Cami ai ceva din Nichita cel puțin în versul: în dreapta mea cuvintele treceau mângâietor...ceva din Arghezi...dar și ceva din Eminescu: a învățat să moară (Nu credeam că voi învăța a muri vreodată) ai câte ceva din toate. Îți dau o steluță în semn de mulțumire, draga mea. | |
| = cami | sorin teodoriu [20.Sep.04 17:57] |
| Imi place poezia ta. 'Azi s-a născut o prințesă și un fluture a învățat să moară'. Citind, un ochi s-a pornit sa planga si altul sa rada. Pana la urma ii voi convinge eu ca-i mai frumoasa printesa, poate mai frumoasa ca aripile fluturelui. 'Si mai practica!' mustaceste un spiridus in spatele meu... st | |
| = poezie fluturista | Andrei Neagu [20.Sep.04 20:09] |
| nu am creioanele de colorat la mine dar incercuiesc cu markerul aceasta poezie si notez: gingasie de retinut! | |
| = "Intr-un apus cu iz de portocala" | Codrina Verdes [20.Sep.04 20:58] |
| Fluturele, simbol al imponderabilitatii si al instabilitatii, surprinde in acest poem prin magia culorilor. Delicat. Subscriu celor spuse de Cristiana si cred ca ar fi bine sa faci ceva modificari in acel vers. | |
| = imi place; pe bune! | zabet mihai [02.Oct.05 19:06] |
| Invatam, invatam, invatam ! Uite ca se poate scrie frumos si despre fluturi. Nu credeam ca o sa gasesc vreodata poezia cu fluturi care sa imi placa. Daca as putea sa "arunc" cu stele, as arunca si eu macar doua. Ca merita. Totusi nu o asculta pe Cristina - poezia este frumoasa asa cum este; daca o modifici nu mai ramane nimic din ea. Si ar fi pacat. | |
| + fluturele | Virgil Titarenco [21.Sep.04 04:41] |
| Mie ultimele două rînduri mi se par aiurea. Restul textului însă este foarte reușit din punct de vedere liric. | |
| = poem | Stefan Bolea [21.Sep.04 16:52] |
| din pacate o sensibilitate care nu spune prea mult un psyche subiectiv care mi-e total strain there is no knowledge in it | |
| = ceva din degetica vs realitate (moartea) | Anne Marie Chelariu [21.Sep.04 18:09] |
| dupa cum observa maiastrul ochi parerile sunt impartite.eu nu as numi-o poezie,ci "romanta infantila". | |
| = fluturele | dana popa [21.Sep.04 18:30] |
| E o poezie plina de candoare! Stii, eu am fost intotdeauna fascinata de fluturi, mai ales de faptul ca ei nu au decat o zi la dispozitie pentru a se bucura de aripi. Si-atunci te gandesti, cum sa concentrezi frumusetea unei lumi, cum sa vezi totul intr-o singura zi? E trist. La fel de trist ca si faptul ca multi considera ca fluturele in poezie si-a pierdut autenticul, ca e un element nitel uzat.. Constat cu bucurie ca in poezia ta fluture apare intr-un chip indedit, pe cat de inedit pe atat de firesc. Iata: 'Azi am întâlnit un fluture cu aripi galbene'. Frumosul ni se arata astfel atat de simplu si candid! M-a frapat de-a dreptul 'apusul cu iz de portocala'. Poate si pentru ca mi-e pofta mie acum de portocale. :) Glumeam, desigur. N-are nici o legatura cu asta. Totusi, stau si ma intreb, este 'iz' un termen potrivit? Pe mine ma duce cu gandul la 'urat mirositor'. Si totusi..versul tot deosebit ramane! Pare-mi-se ca te pierzi putin in detalii in partea a doua a poeziei, parca e cam multa descriere pentru felul in care e tesuta prima parte. Ma refer la fragmentul: 'l-am întrebat cu teamă...el mi-a zambit, de două ori (a treia oară a stat).' Textul merita o analiza chiar mai aprofundata dar..daca nu ne-ar omori lipsa de timp, ce bine-ar mai fi! | |
| = părere | Liviu Nanu [21.Sep.04 20:15] |
| Inițial am citit textul ca pe o compunere școlărească. Apoi l-am recitit încercînd să găsesc sensuri mai profunde. Nu am găsit. Totuși textul are o candoare și un ritm care-l apropie de poezie fără însă să se identifice cu ea. Dar eu tot cred că vina îmi aparține ca cititor, am și eu limite. Cred că acel "Azi" de la început m-a derutat. Poate că nu ar fi trebuit să stabilești un timp precis, poate asta m-a condus la ideea de compunere. Despre fluturi au scris mulți, să amintesc numai de Brumaru, așa că terenul e bătut și străbătut, trebuie să vii cu ceva nou, cu altceva...nu e suficientă doar sensibilitatea (la capitolul ăsta stai bine, problema este să reușești să o transmiți). Am remarcat: apusul cu iz de portocală, și mustățile. Și cred că faci exces de paranteze, încearcă să te limitezi la una, maxim două într-un text, poți folosi alt procedeu. Cu prietenie, Anton | |
| = Fluturele | Albu Vladimir [21.Sep.04 20:24] |
| Am întâlnit un fluture cu aripi galbene retezat spre margini într-un apus cu iz de portocala trup înfasurat reflexie celesta pe-o margine de lac nemiscat ma privea de-acolo de jos din lumea plata a lui "de ce nu zbori" mi-a zambit, cu mustatile rasucire întindere grava de aripi cazute lânga sinele-i firav Mi se tinea de ochi un fluture colorat fara zbor mirand ploile cu frumusetea aripilor sale Dinspre dreapta cuvintele calatoreau mângâietor in suprema fluturare a mortii condurii printesei Ma iarta de faptul ca m-am jucat putin cu poezia ta dar e pana la urma meritul imaginilor tale care m-au predispus la asta. | |
| = variantă | Alina Manole [21.Sep.04 20:50] |
Frumoasă imaginea, însă cred că nu e bine realizată estetic încadrarea text/fotografie. Îmi permit o variantă a textului tău: "în apus marginea retezată a fluturilor cu aripi galbene mirare ploilor în dreapta mea cuvintele trec mângâios" "Mângâios" este titlul volumului de versuri al Irinei Andone... surprinzând astfel și ideea din finalul textului tău. | |
| = fluturasi | Camelia Petre [22.Sep.04 09:25] |
| Bucuroasa pentru cei carora le-am colorat dupa amiaza, cu amintiri din copilarie, sau nu, celor care au apreciat acest tablou instelandu-l la propriu dar si la figurat, pentru sfaturi sau critici, pareri sincere, cu si despre o sensibilitate mai mult sau mai putin dezvaluita, multumesc... va spun ca nu poti impaca toate gusturile...am prins esentialul ideilor voastre si voi tine cont de fiecare parere in parte, fie ea pozitiva sau negativa, am inteles ca legatura cu volumul Irinei se datoreaza doar cuvantului "mangaios"...eu am folosit mangaietor si in ignoranta mea, poate nici timpul nu-mi permite prea mult, nu am citit nimic de aceasta autoare, dar mi-am notat si voi cauta. Tuturor va multumesc | |