| + vantul cu pietre in gura" | Mae Stanescu [19.Aug.04 16:36] |
| mihaela, surprinzator! las semn, revin. | |
| = N-am cuvinte... | Ghinea Nouras Cristian [23.Aug.04 10:04] |
| Săru-mâna, domniță. N-am cuvinte... "Periferia unui sentiment patriotic scăpat din lanțul deșertului", "mustesc amintiri în albul oglinzii", "frigul dințat al neputinței". Prea umil pentru așa o poezie reușită. Merge și fără dedicație. | |
| = mulțumesc, | Mihaela Maxim [24.Aug.04 17:10] |
| mae, eram sub influențe... lirice. de multe ori mă minunez, de parcă spirite n-au găsit altă cochilie să-și sufle șoaptele, decât urechea mea... și atunci mă bucur de două ori de tot ce este în jurul meu! deh... roata morii gândurilor are și ea nevoie să fie împinsă de un motoraș... mulțumesc :) Nouraș... am citit în weekendul acesta și restul... eu sunt fără cuvinte! "timpul astfel fragmentat" m-a lăsat fără grai. "mașina cu zbaturi" mi-a perforat toate așteptările, intrând de-a dreptul în inimă. "Odată învăluit în ceața răcoroasă a serii, am simțit frisonul vegetației umede și solzoase încolăcindu-mi gleznele. În fata mea se întindea, fremătătoare, o mare de viermi vegetali, pierzându-se în zare - acolo unde peisajul rămânea grandios și imposibil." urmează "vara tricoului cu numărul 12", "cap de târnăcop" ("Este prețul lucidității dureroase din ceas de noapte smulsă doar pentru câteva clipe, imperiului oniric, doar atât cât să poți așterne pe hârtie câteva crâmpeie de adevăruri relative, de care te vei îndoi până în ultima clipă"), și desigur, "Există unele zile (din Anii cinematografului)" "Când universul, la ușa ta prelins Agită ciudatul joc de oglinzi Ia-ți masca! -și-acoperă-ți tâmpla strivită-ntre cer și pământ. Când cerul s-a spart acum pe asfalt Și-ți face semn să calci în neant. Ia-ți masca! - e toamnă și jocu-i bizar Și lasă jurnalul ce-l scrii în zadar. Ia-ți masca! Cutreieră orașul, plângând și Uită jurnalul ce-l ții cu patimă-n gând" Nu am decât să-ți mulțumesc, pentru o lectură atât de plăcută! Cu drag, MM. | |