| = Numele ãsta: Melinte - mi-e îmi place f.mult! | Anda Andries [07.Aug.04 14:41] |
| Daniel, Dacã recunosc cinstit cã nu stiu de ce nu participå Mihaela mã crezi?! Si nici tu nu m-ai edificat! Mai vin! | |
| = erata | Anda Andries [07.Aug.04 14:42] |
| Erata: mie imi place | |
| = Explicații și mulțumiri Andei | Daniel Bratu [10.Dec.18 14:27] |
| Mihaela Melinte a fost depistată pozitiv la un control doping de acum 4 ani fiind scoasă din arena olimpică brutal, chiar înainte de a participa la concurs. Probele ulterioare nu au demonstrat clar că s-a dopat. A fost suspendata și-a ispășit pedeapsa conform reglementărilor internaționale, dar COR (Comitetul Olimpic Român), prezidat de Ion Țiriac, a luat hotărârea de a o scoate definitiv din viața sportivă olimpică. Mulțumesc pentru că ai spus că-ți place. Chiar șio numai numele sportivei. | |
| = secera & ciocanul | Albu Vladimir [07.Aug.04 18:09] |
| Daniel eu inteleg ca eseul este pana la urma doar o incercare dar ceea ce ai "reusit" tu sa redai aici este doar o mare balaceala de idei care se cramponeaza de un "plans de mila" de tot hazul... situatiile in care te chinui sa ne demonstrezi ca ai simtul umorului sunt jenante iar paralelele intre sporturi absolut hilare. Textul imi pare o incercare nereusita, iar poezia doar expresie a nostalgiei cuplului ideal secera & ciocanul. Pana la urma indemnul de final ar trebui adresat si autorului, care trateaza dintr-o perspectiva exclusiv feminina/telenovelista situatia de referinta. | |
| = Adunătorul de ciocane & secera vladimarina | Daniel Bratu [08.Aug.04 10:24] |
| Vladimir, știu că n-ar fi trebuit să-ți răspund. Distanța între „umorul” meu și „umorile” tale e prea mare, poate fi socotită atât în litere cât și în ani. Dar poate n-ai înțeles (nici n-ar fi de mirare) așa că mă văd nevoit să-ți explic, dacă tot mi te-ai agățat de mustăți, prin acest atac la persoană, evident, mai ales prin ultima frază. Era vorba de o dramă umană. O știre din ziar mi-a adus aminte. Am văzut-o plângând la ultima Olimpiadă pe femeia asta cât un munte și m-a impresionat momentul în care spectatorii unui întreg stadion se pierdeau în rumoare, neștiind de ce e cărată silnic, de bodyguarzi, în afara pistei, recordmena lumii. Mihaela Melinte e un caz, pentru sportul românesc și nu numai. Problema dopajului e că numai unii sunt pedepsiți. A fost zdrobită de pietrele aruncate tocmai de către cei pe lângă care s-au scurs mult mai multe greșeli. Să confunzi perceptele biblice cu paragrafe comuniste e maladiv, iar să alături ciocanul aruncat de Mihaela ruginitelor simboluri apuse doar un „jenant” joc de cuvinte. Sufletele mici, cantonate în goliciune cubică aurită, rostogolite spre înalt din impulsuri de limbă ascuțită sub călcăturile scării, precum și privirile împăienjenite de ură n-au cum să observe mai mult decât telenovele și seceri. Asta arată cum au crescut, desăvârșita lor dezordine interioară, puținii ani de acasă și jocul necruțător al oglindirii în apele cele mai limpezi. Ca un paradox exemplar, bărbăția îndoielnică arătată în comentariul tău n-are cum să facă loc îndemnului, redundant, către ceva ce nu vei fi niciodată. | |
| = Mihaela | Albu Vladimir [08.Aug.04 17:41] |
| Daniel las la o parte raspunsul tau caci sincer nu doresc o polemica pe o tema pe care nu o stapanesti indeajuns pentru o confruntare de idei si nu una de invective. Stiu doar ca in situatia de fata e vorba de respectarea unui principiu chiar daca pentru asta trebuie ca Romania sa renunte la participarea detinatoarei recordului mondial... ii dau dreptate lui Tiriac... s-a terminat cu vremea celor care triseaza si apoi plang pe umerii celor naivi... aici e vorba de o lectie de responsabilitate a propriilor fapte. In acest context am considerat feminina abordarea ta (femeile sunt mai miloase, nu?) In rest nu ai priceput nimic din ce am incercat sa spun, mai mult ai incercat sa jignesti, probabil pentru ca tu cari dupa tine un munte de orgoliu si dupa exemplul Mihaelei Melinte vrei sa pari altceva decat esti. Nu voi mai comenta aici pentru ca nu as vrea sa iti fac deserviciul de a ajunge la subiecte fierbinti cu eseul acesta nereusit. | |
| = viermii de mătase ai pământului | Daniel Bratu [10.Dec.18 14:27] |
| Vladuț, e păcat că vorbești de o temă despre care n-ai nici măcar noțiuni primare. Mă refer aici la problema în discuție, cea a suspendării pe viață a Mihaelei Melinte (nu spun, astfel, că la altele te-ai pricepe mai mult). Chiar dacă nu merită efortul, infomațiile și ideile izbindu-se de ură și necunoaștere fandosită ca de un perete, îți voi da câteva repere, scrise în fraze și propoziții scurte, pentru asemănare cu textele și cu înțelesul tău: - depistarea dopajului în cazul atletei românce a fost compromisă de 13 vicii de procedură. Dacă s-ar fi recunoscut oficial aceste greșeli, laboratorul antidoping din Roma ar fi trebuit închis. După cum au scris și ziarele vremii, suspendarea aruncătoarei a avut la bază profunde interese financiare. - participarea la JO (Jocurile Olimpice) a Mihaelei Melinte este (a fost, până la verdictul de ieri) susținută de FRA (Federația Română de Atletism), reprezentată de Nicolae Mărășescu și Iolanda Balaș. Iolanda Balaș a candidat pentru șefia COR (Comitetul Olimpic Român). După o luptă electorală cu strigături, care a generat mari dușmănii (aici ar trebui să fii mai în temă decât mine), a câștigat Ion Țiriac. Ion Țiriac nu uită așa ușor și nici nu iartă. Mai ales pe dușmani. Implicit pe susținuții dușmanilor. - Ion Ionuț Țiriac, falnica beizadea a Necruțătorului mustăcios, a intrat în vârtejul cercetărilor penale, de consum, deținere și trafic de droguri. Ironia maximă a sorții. Ion Țiriac a tăcut adânc. Nu l-a suspendat pe viață din postura de fiu. Peste ancheta începută acum mai multe luni s-a așternut praful auriu (sau verzui foșnitor) al tăcerii. - Țiriac a îmbrățișat electoral, cocoțat pe un val de simpatie firesc, cauza Andreei Răducan (iar mai tîrziu s-a învăluit în nurii surprinzător de mercantili ai altei Andree, dar asta este o altă poveste, pe care o să ți-o spun când vei scăpa de lacrimile ciudoase). Platoșa de mușchi a Mihaelei, alura ei de Atlas în fuste (specifice atleticii grele și miilor de tone ridicate în timp), i-a anulat acesteia suportul mediatic popular. Drama ei este dublă, poate chiar din acest motiv. - în ciuda neregulilor constatate la analizele doping, românca a fost suspendată pe doi ani. Ea a fost însă exclusă pe viață de COR din echipa olimpică a României. În concluzie, Melinte și-au ispășit pedeapsa de doi ani prevăzută de regulamentele internaționale, restul fiind un abuz, ba chiar o aplicare, în subsidiar, a preceptelor comuniste plecate din sloganul « cine nu e cu noi e împotriva noastră ». Asta a fost despre cazul Mihaela Melinte. Fiecare poate avea o părere, chiar și cei mai neștiutori, inclusiv tu. Cele câteva elemente pe care ți le-am oferit sper să-ți fie de ajutor. Naivii nu sunt posesorii umerilor pe care plânge Mihaela, ci suficienții care « stiu doar ca in situatia de fata e vorba de respectarea unui principiu ». Ai șansa de a ieși din rândurile lor. N-o scăpa din mână. Despre cazul comentariului tău, în general, acum. Te plângi încetișor, la umbra proaspătului nivel căpătat, că te-am « invectivizat ». Cred că foile dicționarului tău sunt rupte. Am recitit textul și n-am vazut nici o invectivă, cât de mică, nici măcar atac la persoană, spre deosebire de ceea ce mi-ai scris tu drept comentariu. Teoria sufletelor mici e susținută la planul general. Dacă te-ai simțit cu musca pe căciulă, în loc de musca în sine, e vina ta. Teoria intransigenței, însă, e susținută, de regulă, de cei care se cred « suspuși » greșelilor și care își ascund slăbiciunile (sau se ascund cu totul), până când ceva hotărâtor li se întâmplă în viață și le întoarce pielea pe față, cu toate bubele din dos, ascunse până atunci privirilor. Apropo, te-am așteptat ieri la Clubul Bursei și n-ai venit, în ciuda invitațiilor mele și ale sărbătoritei, cu toate promisiunile de onorare cu augusta dumitale prezență. Am înțeles că nu ești clonă și că nu ai vreun handicap vizibil și mă întreb atunci de ce folosești atâtea ascunzișuri. Toți ceilalți ne-am văzut, ne citim și din priviri câteodată, ne știm. Tu (scuze că nu mi-am cerut permisiunea de adresare în acest fel), deși locuiești în Iași, stai ascuns pe după gânduri vinete. Dacă motivul a fost primul tău comentariu, izbucnit necavalerește în urma unor dispute particulare, teama specifică fustițelor cu volănașe n-avea obiect, pentru că la cenaclul de duminică n-a venit și Mihaela Melinte. O altă temere a ta e că textul va ajunge la subiecte fierbinți dacă imi răspunzi la un alt eventual comentariu al meu. Încă o fugă, ce se vrea elegantă și muzicală. Ei, uite că textul a ajuns la fierbinți taman în urma comentariului tău de ieri. E surprinzător, pentru că textele tale, în cea mai mare parte, nu prea au cum să intre la socoteală, sunt translucide, fără consistență. M-am uitat puțin (nici nu era nevoie de mai mult) prin poeziile pe care le-ai lăsat ca nestemate în site. Niște scoici, de calibru redus, diferite numai prin culoare, uitate într-un frigider, scos din priză, pe coridorul îngust al vieții. Un ghem de simboluri extrase mecanic din dicționar. Citind cum scrii mi-am adus aminte de o fază dintr-un film recent, în care un artist plastic dădea spectacole de artă pură, împroșcând pânza albă cu vopseluri colorate din adâncurile intestinale. Despre « creațiunile » tale vom mai vorbi, poate și pe viu, când îți vei depăși teama fără rost. Din aceste motive, cred că nivelul ți-a fost acordat numai pe bază de vechime. Ești printre cei mai vechi în site și de-abia de câteva zile ai primit bagheta de înstelător. Sondând prin textele tale am găsit numai atitudini pe deplin conformiste (anterior primirii baghetei), așa că ipoteza stopării nivelului tău pe motive de prea mult curaj cade zgomotos. Mai sărăcuț, cu dotări ambigue, ai rămas mai la urmă, până când, după o febrilă zbatere, în care ai făcut schimb de comentarii, condimentate cu presiuni și rugăminți, ai reușit să te salți pe treptele plușate de glandele salivare. Aceleași metode, am aflat, folosești pe toate căile cablate private, pentru a îndepărta eventualii mei comentatori de bine. Observând starea în care ai ajuns e normal să mi se facă milă și de tine. Și tu nu ești nici pe departe Mihaela Melinte, iar eu, tocmai pentru că nu semănăm nici un pic, nu sunt femeie. Și bărbații au sentimente, iar eu sunt unul dintre ei. Aceste adevăruri le afli trăindu-le, nu răsfoind semidoct atlase anatomice și dicționare. Tu ai o părere despre textul postat de mine. Foarte bine, sunt de acord cu orice critică. Ai intrat în colțul meu de grădină cu tractorul și cu basca pe-o ureche (singura, de fapt), cântând refrene apuse precum « Vladimira (sau Ilenuța, parcă) tractorista », dar cu "morgă" de muce de Eligor. Acceptam și brăzdarea asta grobiană a straturilor, dacă veneai și cu ceva argumente aplicate pe text. De exemplu despre rimă, ritm, în cazul sonetului, frazare, la partea de proză. Nu mă miră însă atitudinea asta, deloc nouă, a ta. Altfel, ar fi fost ca și cum un vierme s-ar fi apucat să scuture pomul plin cu mere coapte. Viermele, potrivit firii lui, mușcă doar și se bucură de zeamă. Cu prietenie, Daniel | |
| = erată | Daniel Bratu [09.Aug.04 12:48] |
| În loc de "muce de Eligor" se va citi "duce de Eligor". Scuze și pentru alte eventuale de grabă greșeli. | |
| = Poezia | Albu Vladimir [09.Aug.04 14:17] |
| Ce ar mai fi de spus dupa comentariul tau?... elegant era probabil sa imi spui toate acestea pe mesenger doar stii adresa mea, desi daca stau bine si ma gandesc le-ai rostit deja folosind un limbaj mult mai vulgar... dar asta este, de unde nu e nici Dumnezeu nu cere... Nu voi sta acum sa imi pun mintea cu tine si cu parerile tale referitoare la omul si invatacelul in ale poeziei azrail, e de ajuns faptul ca nu ne cunoastem fizic iar poemele mele le-ai zgariat doar cu unghia si in mod natang, ca sa priceapa si altii cat de fundamentate iti sunt vorbele... uite la cata rautate ascunzi in ele nici macar nu ma mai gandesc... stiu ca ai unele probleme de natura psihica dar nu e nevoie sa stie toti asta. Te rog insa stimabile sa mai citesti inca o data primul meu comentariu fara sa sari la mine ca un apucat... privea textul domnul meu... in contextul acesta daca nu vrei sa asculti si parerile altora nu bifa casuta in cauza. Ti-am repetat ca aici nu e loc de invidie si ca sunt oricand bucuros sa cedez nivelul meu in favoarea ta dragul meu daca asta te va face cumva sa iti schimbi abordarea... P.S. Neparticiparea la intalnirea de referinta a avut alte cauze pe care nu le detaliez aici si care nu intra in sfera matale de interes si e relativ ciudat sa imi reprosezi tocmai tu acest lucru dat fiind faptul ca ai refuzat sistematic sa ne vedem. Uite am mai citit intre timp inca o data comentariul tau... jenant ca un om matur sa gandeasca/scrie ceea ce am gasit eu aici. Sincer imi e tare mila de tine si sper ca problemele acelea ale tale se vor rezolva cumva fie si prin poezie. | |
| = vladi-milu | Daniel Bratu [10.Dec.18 14:27] |
| Vladimire, într-adevăr nu prea mai aveai multe de spus, iți luasei unele măsuri de precauție din comentariul anterior. Dar ciuda și, mai mult, o dușmănie bolnăvicioasă te-au împins la dansul pe sârmă pe care ai pornit fără putință de întoarcere sau fără putință pur și simplu. Eleganța, dacă tot vorbești de ea, lipsește complet din conținutul primului tău comentariu (nici vorbă să existe în celelalte aruncate din mers, ulterior). Și tu știai adresa mea de mail. Pe de altă parte, cred că în capul tău există doar două feluri de limbaj: cel vulgar și cel numai al tău, care poate fi oricum. Asta arată cât de aproape te crezi de Dumnezeu, care normal că nici nu mai îndrăznește să-ți ceară ceva. Nici n-are de unde, ai dreptate și multă experiență în această privință. E riscant să-ți pui tu mintea cu ceva sau cu cineva, aici nefiind valabilă pilda biblică a înmulțirii pâinilor. Câtă minte ai, ține-o și n-o răspândi, să nu te amendeze Protecția Mediului. Părerile mele nu au vizat pe „omul azrail” (ciudată alăturare) ci zgârieturile sale de o „nătângeală” cu pretenție de poezie. N-a fost o analiză, am avut și eu o părere, așa cum și tu ți-ai permis să ai referitor la textul mele. Asta nu înseamnă că nu am urmărit de ceva vreme zbuciumul tău așa zis poetic. Te știu ca pe buzunarul meu, în privința asta. Și ești gol ca și el. Deocamdată. Despre nivelul tău am mai discutat. Cel real se află în prăpăstiile pe care le scrii. Pe cel cu bagheta l-ai obținut cu multă trudă. Chiar dacă te-ai oferit, n-am nevoie de cedările tale. Păstrează-te sănătos și liniștit. La starea în care ai ajuns nu-ți trebuie fibrilații cerebrale suplimentare. Așa că deci (era vorba și despre greci si despre darurile lor) să-ți fie clar că nu avem aceleași preferințe și, prin urmare (ei făceau comerț pe mare, dacă tot vorbim de Melinte și de jocurile elenilor), nu mi-am dorit să „ne cunoaștem fizic”. Îți bănuiam pornirile de genul acesta, dar nu mă așteptam să le dezvălui aici, în fața lumii. Poate ca vei fi discriminat pozitiv și de data asta. „Dragul meu”, „bif-ul” din „căsuță” nu este un semn permisiv atacurilor la persoană. Sau, dacă tot le-ai făcut, învață să accepți bărbătește și replicile. P.S. Era vorba de o invitație și de onorarea unei promisiuni către altcineva, care ar fi meritat măcar câteva explicații, chiar și telefonice. Dacă tot vorbim de eleganță. Apropo, dacă diacriticele te încurcă, măcar un semn de punctuație ar fi meritat să încerci a pune în comentarii, maestre (în afară de "...."). Poți să mai citești comentariul acela încă o dată. Și textul postat. Încearcă să te eliberezi de ură. Pun pariu că terminațiile neuronale nu te vor ajuta mai mult decât hârtia fotografică. Ți-am mai vorbit despre peretele pentru care orice idee este doar o nucă tare. Probabil tot mila te-a condus spre reușitele „diligențe” întru scoaterea textului de pe prima pagină. Dar am impresia că era vorba de o auto – vladi – milă. Cu aceeași prietenie, Daniel | |
| = Pas | Albu Vladimir [09.Aug.04 21:50] |
| Sunt sigur ca pana la urma vom gasi impreuna o modalitate de a te invata sa te porti frumos. Gata... eu am zis pas. | |
| = ducerea ducilor | Daniel Bratu [10.Aug.04 10:31] |
Și s-a tot dus în zare mândrul duce, hlamida-i purpurie zdrențuită se-acoperă cu iarbă. Liniștită rămâne pajiștea născând o cruce. În roua sângelui, ca printr-o sită, ura cernută a-ncetat să-i urce, și-n lacrima-nfrunzirilor caduce se-nclină umbra-i rece, chinuită. Și-i coasta corn de viperă ucisă, iar buza-i cântă vinețiu de alean din marginea de scoică interzisă. Ajuns de-acum verzui catamaran, se-ascunde-nfricoșat sub marea lisă, pândind Aruncătoarea de ciocan. Poate nu ești un caz pierdut. Dacă ai început să te îmbărbătezi, să speri întru mai binele purtării tale, e semn de luminare a poienii. Câteodată și viermii își freacă umerii de scoarța copacilor, crezând în puterea vindecătoare a creșterii aripilor. „Pasul” acesta plin de curaj trebuia spus și făcut mai demult, înainte de a începe jocul la cacealma. | |
| = game over | Alina Manole [10.Aug.04 14:57] |
Având în vedere că discuțiile au depășit limitele textului postat aici, voi închide șirul de comentarii. Există pe forum un subiect care se numește "Vreau nivel - Cereri de ridicare-scadere nivel, pentru contul propriu sau pentru alti autori pe care i-ati remarcat". Vă rog, dacă aveți nelămuriri privind nivelul unui autor de pe site, să le trimiteți pe forum. Aștept din partea voastră o atitudine corespunzătoare și în virtual. Și vă aștept la următorul cenaclu, pe amândoi, la o discuție face to face. OK? | |