| = Cred | Anda Andries [07.Jul.04 14:18] |
| Da, chiar mi-a plãcut...cum ne cad soclurile...si cum nu întelegem misterele! Nu cumva ne credem niste mici zei cu d mic? Ce grozav e sã simti cu D mare! Anda | |
| = In speranta unui soclu... | Dumitrescu Elena [07.Jul.04 14:48] |
| Placut... si trist totodata. Nici macar de picior nu ne este permis sa-l atingem pe Dumnezeu... Imi imaginez cum l-am scutura de fiecare data pentru "nenoroc". Sa-l scriem in continuare cu D mare in speranta unu soclu mai solid! | |
| = florin | Eugen Suman [07.Jul.04 15:01] |
| nu mi-a placut titlul, mi s-a parut prea declarativ si da o impresie gresita despre ce se intampla in poem. "tavanul norocului" e o supralicitare, nu e nevoie de acel "norocului", dupa parerea mea. mi-ar fi placut mai mult ca in finalul poemului sa nu fuga soclul de sub picioare ci, din contra, sa se consolideze, sa se termine cu o atmosfera de tipul "de fapt eu sunt Dumnezeu, adorati-ma". oricum e bun si asa, finalul alternativ e doar ce mi-ar fi placut mie foarte mult dar nu inseamna ca e mai bun sau mai stiu eu ce. | |
| = Eugen | Florin Hălălău [07.Jul.04 15:15] |
| Alegerea titlului a fost grea. Se poate să fi fost nereușită. | |
| = de la dorun cu D | Tudor Negoescu [07.Jul.04 15:34] |
| Citindu-te, prind curaj și, cu toate că mi se zice dorun, îmi vine să mă iscălesc de-acum cu D: Dorun și să-mi plantez bustul în grădina din fața blocului, poate așa o voi cuceri pe zglobia vînzătoare de la buticul de peste drum... | |
| = "și-mi va fugi de sub picioare" | miha maxim [07.Jul.04 15:47] |
| mare dreptate ai... undeva însă, ai să te miri, se spune când vei rămâne fără scări în fața abisului, Dumnezeu îți va da aripi... steluță pentru zborul tău. | |
| = Onorat | Florin Hălălău [07.Jul.04 16:08] |
| Mă bucură și mă onorează comentariile voastre. Vă mulțumesc și vă mai aștept pe la mine. Al vostru, Vameșu | |
| + se-ntampla, se-ntampla | Anca Anghel Novac [07.Jul.04 17:39] |
| A prinde pe Dumnezeu de un picior e ca si cum poemul pe care l-ai scris isi striga cuvintele. Lucru care se-ntampla din plin. Placut...cu litera mare. | |
| = :-) | Mihaela Vlasin [07.Jul.04 18:02] |
| Interesant...bine ca poti... | |
| = tavanul norocului :) | Corina Dragomir [07.Jul.04 20:36] |
| d mare pentru Dumnezeu e o alegere interesanta prin care textul are savoare. Chiar si "soclul" se va rusina gemand atunci cand "tavanul norocului" va fi simtit atingerea ta. Frumoasa idee de cautare a sinelui intr-o lumea imbacsita de modernitate. Cory | |
| = ;) | Cristina Trușcă [07.Jul.04 21:34] |
| Eu am mai citit o data - incognito - multe texte pe ziua de azi, dar nu puteam sa nu ma intorc aici, fiindca pentru mine acesta e un poem care cred ca ramane, un poem cu idee, un poem care imi place. | |
| = domnul | Gelu Ahtum [07.Jul.04 23:44] |
| nu vrei prea mult?:) | |
| = bolti, si tavan, si inalturi | Bianca Iulia Goean [08.Jul.04 01:34] |
| da, ideea e ca nu ai unde sa te-nalti catre El, cand El in tine coboara... scrie-L asa, si-nalta-te in tine... | |
| = De ai putea mai mult... | Gabriela Marieta Secu [08.Jul.04 19:46] |
| Da, de ai putea sa-l faci tu pe Dumnezeu... de scris e usor, ai reusit... Imi pace poemul tau....incer, de-ai stii la durere, in luminis de dezamagiri, in pielea lui toma necredinciosul, de cate ori nu m-am gandit ca ar trebui sa-l facem si noi oamenii pe Dumnezeu din Ceva tangibil-vizibil...asa ca sa avem un loc un ceva concret unde sa nergen sa dan cu capul cand facem tampenii, cand ne gresesc altii si nu tim a ierta si nici nu ne lasam a fi iertati... imi place sincer ce-ai scris si mai ales cum ai scris... | |
| = ... | Cristina Trușcă [08.Jul.04 20:56] |
| Avem fiecare in noi un pic din Dumnezeu...unii au curajul sa creada ca NOI suntem Dumnezeu, poate ca aceia au descoperit ca nu-i nimic grav in asta, Dumnezeu este pretutindeni, Dumnezeu e timp si atemporal totodata... | |
| = te citesc | Anni- Lorei Mainka [20.Oct.05 19:02] |
| si nu numai ptr aceasta poezie cu D mare ma reintorc la versurile tale, si ma cuprinde o spaima ca nu reusesc sa mai scriu, nici sa comentez, ca mi s-au inecat cuvintele pe care le-as pune sub versurile tale, dar Te Citesc... | |