| = Bun-bun! | Ina Simona Cirlan [06.Jul.04 10:44] |
| Ohoho! E bun-bun! Stilul pe care il abordezi in aceste destainuiri imi pare a-ti apartine cel mai mult... ti se potriveste. Sa continui atat cat vei putea pentru ca, eu, cred ca o sa iasa ceva "rotund" de aici, e ca un bulgare mic pe cale sa creasca, rostogolindu-se. Fragmentul in care personajul tau vorbeste despre rusi si nemti l-am resimtit puternic. Este ceea ce mi-au povestit si mie bunicii mei, stiu ca atunci, copil fiind, nu prea eram convinsa ca poate fi adevarat... Poate n-o sa te superi pe mine daca o sa te rog, sa incerci sa scoti "Mi s-a rupt filmul!", nu stiu, nu mi-a sunat bine, nu i se potriveste... Pana sambata mai postezi vreo bucatica? | |
| = special pentru tine | Dănilă Florentina-Loredana [06.Jul.04 11:06] |
| Ce să zic, Ina? E o mare bucurie pentru mine că îti place atât de mult. Desi mă hotărâsem să mai las să trecă o săptămână până la următorul text, cred c-am să-l postez totusi joi, pentru tine. Presupun că pleci în vacantă si nu vreau să te las asa, asteptându-l. Multumesc de observatie, sinceră să fiu nici mie nu-mi place cum sună, dar n-am găsit altă expresie care să descrie situatia. E într-adevăr ca un film întrerupt. Stii ce fac eu acum? Îmi găsesc o scuză pentru lenea de a modifica. Dar să nu mai spui la nimeni! Te pup. | |
| = bistro, bistro ... spunea rusu cand a ajuns la paris pe vremea lu' napoleon | oprea valentin [06.Jul.04 11:38] |
| si eu am avut privilegiul sa stau de vorba cu oameni a caror viata se aseamana 100% cu povestea personajului tau... si am plans si eu, plang mereu cand ma gandesc la ce a fost, si la cum este perceput totula cum... povestea ta este tragica, mai ales ca este adevarata pentru multi... frumos, foarte frumos... astept continuarea. | |
| = multumesc | Dănilă Florentina-Loredana [06.Jul.04 11:57] |
| Lacrimile tale, Valentin, sunt lacrimile noastre, ale tuturor, pentru cei pe care i-am cunoscut sau de care doar am auzit, cât si pentru noi cei de acum si pentru cei care ne vin din urmă. Sunt multe de spus, dar mă opresc aici. Îti multumesc fiindcă esti de fiecare dată prezent la textele mele si lasi un semn. Să-mi spui si când nu-ti place, nu mă supăr. | |
| = Mereu surprinzătoare | Ghinea Nouras Cristian [07.Jul.04 11:06] |
| Loredana, am citit "Destăinuirile" cu sufletul la gură și te felicit pentru noua haină pe care o îmbracă scriitura ta. Vreau să-ți spun că este excelentă curgerea atât de naturală a poveștii, atât de bine elaborată și pusă în scenă. Prin asta, nu mă dezic de aprecierile la textele anterioare pe care le știi foarte bine, dar aici este altceva, este o altă forță, o altă respirație, ce mai, găsesc un început de roman veritabil. Primele două fraze din partea I, care m-au țintuit literalmente de text, m-au făcut să vorbesc singur: măi, fii atent, asta-i un început ca de roman! Așa am făcut și eu cu "Anii...", nu știam ce-o să iasă, la început, dar povestea s-a scris și s-a rescris pe sine, ca într-un "feed-back halucinant", așa cum îmi spunea un distins poet timișorean. Cred că sintagma se potrivește foarte bine și la tine. Sunt foarte impresionat, ce schimbare de registru! Poate că pe noi și pe mai mulți prieteni, formatul acestui site ne-a îndemnat, pe undeva, în subconștient, mai mult spre proza scurtă. Merge însă foarte bine și un roman, prezentat ca foileton! | |
| = mereu la tintă | Dănilă Florentina-Loredana [07.Jul.04 12:16] |
| Doamne, cât asteptam să-mi spui asta! Sper si eu să iasă un roman. Depind însă foarte mult de destăinuirile prietenului (chiar mă bazez pe ele, fictiunea nu prea-si are locul aici, eu doar fac colajele, reformulez anumite exprimări - prea putine - rearanjez episoadele si scriu “umplutura“). Îti multumesc, Noru! Cred că ai dreptate în ce priveste site-ul, ideile ne mai vin si de la unii la altii totusi. Mă gândesc, spunând asta, că poate m-ai incitat cu “Anii...“ tăi, undeva în subconstient îmi încoltise ideea. Asa că i-am propus într-o doară... | |
| = lore | sorin teodoriu [09.Jul.04 11:37] |
| Iar iti dau o stea, am furat-o din cer, de la nunta zmeilor. Plaja e plina de zmei care noaptea dispar, cred ca urca sus, printre stele. Imi place mult proza ta. Ceva imi zice ceva, ma atentioneaza. Spune-mi, Lore, mai traieste batranul? Cand citesc aceste episoade am impresia ca sunt eu care vorbeste cu Sache. Lore, sunt tare trist. Tare trist. st | |
| = Sorin, mii de scuze | Dănilă Florentina-Loredana [16.Jul.04 12:57] |
| Fir-ar ea de tehnică! N-am fost anuntată pe mail de comentariul tău, abia astăzi l-am găsit. Mai trăieste. Impresia pe care o ai vine probabil din faptul că te regăsesti în text într-o mare măsură. Unii oameni seamănă mult între ei. Vin si eu cu o săptămână în urmă să-ti spun - Sache, nu mai fi trist. Te rog! Nu-mi place să te stiu asa. Te pup să-ti treacă. | |