| + O stare de fluture...:) | Florin Andor [04.Jun.04 20:19] |
| ... parcă ai zugrăvit aici un vis leucemic care se mai întămplă să doară "ca o stare de fluture" , aripile și-au închis în ele tăcerea acolo unde "până și mila are demnitatea ei fatală" ... și "nimeni dar nimeni" nu are voie să lovească, nici măcar pe limba lor, "caii alergați" ... imagini puternice înfășurând ca o platoșă un suflet până dincolo de zile ... frumos, frumos :) | |
| = "până și mila are demnitatea ei fatală" | Silvia CALOIANU [02.Oct.05 19:06] |
| Sunt obosita, aproape ca dorm si visez ca am remuscari din cauza tacerilor unor cuvinte, ce merita spuse aici...sufletului tau cel mare si plin de poezie! | |
| = Florin, Silvia | nichita victoria [02.Oct.05 19:06] |
| are o poveste poemul asta... de cateva saptamani un vecin de-al mamei si-a cumparat un cal si de cate ori il aduce inapoi de la camp il bate cu bestialitate. azi nu m-a mai rabdat inima si-am tipat la el peste gard: ce-ai ma de dai asa in bietul animal, nu esti normal la cap? raspuns: du-te fa si vezi de treaba ta! muuaammaaa, imi venea sa-i dau cu ceva in cap, nu alta:( si uite, in loc sa-i dau am venit furioasa acasa si-am asternut astea... multumesc voua | |
| = dupa lectura | Andrei Dobos [02.Oct.05 19:06] |
| eu am citit acest poem undeva intre fluturii lui Brumaru si caii lui Stanescu. dupa citire parca iti ramane un gust al unei anumite transgresari lingvistice, transgresare unde calul devine un soi de interpretant intre om si inger. nu e mai putin frumos decat demn! | |
| = Nu cu stapanul ci cu calul trebuie discutat! | dumitru cioaca-genuneanu [02.Oct.05 19:06] |
| stapanul, brutala vita, fiind mai rau ca animalul te rog eu: invata calul cum sa-i traga o copita! | |
| = o copita de i-ar da/poate s-ar astampara | nichita victoria [02.Oct.05 19:06] |
| ah, maestre, m-am mahnit de-o asa ticalosie bietul cal e biciuit de-un stapan nebun, se stie si-acum ce mai tura-vura trazni-l-ar de badaran! tare mult m-as bucura sa manance fân un an | |
| + Nichita, martora cailor | Motoc Lavinia [05.Jun.04 20:09] |
| Recunosc ca ti-am citit dezvaluirea cu privire la imprejurarile care te-au determinat sa scrii poezia, evident ca m-as fi gandit la cu totul altceva, oricum lasa cititorul sa ii gaseasca valente, provocari. Este de admirat condensarea ta cu ingeri si cai, imi pare si ceva nou la tine, bun. Miroase si a Nichita putin, dar asta nu ii dauneaza, dimpotriva. Asa sa fie! | |
| = E VREMEA | Florian Silisteanu [02.Oct.05 19:06] |
| Se potriveste de minune poemul acesta insa nu tie. Tu nu iubesti caii, nu/ti plac asa ca lasa/l pe el sa alerge de unul singur prin demnitatea pe care stapinul oricum nu o are.Sa nu mai calarim cuvintele fiindca mila nu are haturi si te trage oricum acolo unde ti/e locul. Si inca ceva....a devenit un prost obicei pe site/ul asta sa se imprumute idei si stari din alergarea altora....E vremea sa descalecam | |
| = raspunsuri | nichita victoria [02.Oct.05 19:06] |
| Lavi, multam mult, doamna:) Silisteanu, am spus ca mi-e frica de cai nu ca nu-i iubesc. multumesc pentru treceri | |
| = Din partea mea pentru Victoria Nichita | Viorel C.Phoenix [25.Nov.04 17:07] |
| Ce triste vremuri au mai fost, Si-or sa mai fie inca, Sa nu le plangi,e fara rost, Puterea-ti e adanca. A mai trecut inca o zi, Cu rau,sau poate bine, Fii optimista,te rog fii, Mai e o zi si maine. Te-ai ravasit,te-ai incurcat, In apa cea adanca Tu ai cazut,Te-ai ridicat. Esti tare ca o stanca. Iti dedic tie aceste versuri cu mult respect... | |
| = parere | ion amariutei [26.Nov.04 08:44] |
| am stat eu asa cu degetul pe buton un timp, ezitand apoi l-am apasat oricum poemul este o insailare de sintagme incoerente (*momente... dure ca o stare de fluture*, *până și mila are demnitatea ei fatală*) menite doar sa sprijine ultimul vers. iar ultimul vers exemplifica o dilema fundamentala: poemul nu numai ca nu-si atinge tinta insa nici macar nu defineste *care* ar putea fi acea tinta: *tăcerea lor [a cailor(!)] este arta de a te pricepe la îngeri* | |