| = In cautarea lui Godot | Adrian Munteanu [17.May.04 17:47] |
| Adriana, " In asteptarea lui Godot " de Becket este o piesa pe care nu numai ca am citit-o, dar am si jucat in ea, rolul lui Estragon. A fost prima piesa montata in Romania de regizorul Florin Fatulescu, cel care este acum stabilit si lucreaza la Los Angeles, cu importante reusite. Evident ca mi-ai produs frumoase aduceri-aminte. In textul tau cautarea cuiva fara nume, o nadejde a nostra inexprimabila, o speranta consumata pe tot parcursul vietii, este inlocuita de cupluri celebre din literatura si se intuieste ca ar fi vorba de o cautare senina, tihnita a iubirii. Toate acestea nu raman intangibile, iar finalul este chiar o modificare contemporana a mesajului din piesa ramasa de referinta pentru teatrul absurdului, vorbind de posibil si de certitudine.Imi e destul de greu sa vad apropieri ideatice intre textul lui Becket si poemul tau. Poate doar in iluzia noastra mereu prezenta, mereu cercetatoare. As evita repetarea lui " s-a descoperit " in doua segmente ale poemului. Altfel acel flux de repetitii da senzatia de zbor, de explozie temperamentala, de galopare aidoma cailor lui Nichita pe care nimerit ii mentionezi. Repara si " sa-nvesmantam " de la final care nu e bine scris. Am sa-mi pun si eu sosete de dor, cand imi va fi frig sau cand voi mai trece sa-ti citesc poezia plina de un dinamism al constructiei. | |
| = pentru Maestru , de la robotelul timpitel... | simionescu adriana-marilena [18.May.04 15:59] |
| ADRIAN, Ma surprinzi din ce in ce mai mult, cred ca pina la urma ai sa devii si psihologul meu, nu numai cititorul: eu il asteptam pe el, cineva ma astepta pe mine, altcineva il astepta pe el din el, eu ma asteptam pe mine din mine, cred ca pina si universul astepta inflorirea noastra, cel putin asa simteam pe atunci, neliniste in fata vietii, a ceva ce va sa vina, dar care nu se stie cum este si mai ales daca va veni. Poate am ales nefericit subtitlul, dar mie mi-e drag asa, gindindu-ma ca in fiecare dintre noi exista un Godot care asteapta sau se lasa asteptat. In ceea ce priveste celelalte modificari, de acord cu tine: 1. erorile gramaticale le-am observat si eu chiar si in alte texte ale mele, marea majoritate sint insa de tastare, nu stiu cum sa modific asta electronic, abia am scos nasul dintre colile mele albe si carti, ador mirosul de hirtie si de pagina tiparita. mi-e teama ca daca retrag poezia, nu va mai fi primita de agonia.ro spre reeditare, si apoi ce se intimpla cu acele comentarii din pagina respectiva, sint putine dar eu le iubesc, cum le salvez?... ma depaseste nu ma descurc nici un pic. 2. ca imagistica, eu tocmai asta am vrut sa sugerez, ritmul nebun al vietii care alearga si in care nu se schimba nimic, cum bine ai remarcat chiar tu, mi-ar placea sa stiu cum ai vedea strofa respectiva doar acum sintem coautori, nu?! :) sau colegi intru' suferinta :( Iti multumesc pentru delicatetea si tactul cu care ma corectezi si pentru rabdarea de care dai dovada, sper ca de data asta am postat mai ingrijit. Amadriada | |
| + azi | pusca ioan gabriel [23.May.04 18:52] |
| Este destul de greu sa imi fixez preferinta asupra vreunei parti din acest text care orchestreaza placut un sentiment si de frustrare dar si de bucurie.Arhitectura textului ma face sa inteleg de ce astazi este mai bine decat ieri dar si de ce acum ceva vreme a fost mai bine decat azi.. | |
| = scufita rosie catre lup | simionescu adriana-marilena [25.May.04 00:41] |
| Muta de uimire in fata unei pusti care tinteste cu flori, raman nemiscata si nu ma mai satur de bucurie, iti multumesc vanatorule! | |