| = parere | Anca Anghel Novac [30.Apr.04 08:34] |
| Un titlu deosebit de explicit. Ma intreb oare de ce atat de explicit. Ca sa atraga cititorii ? Din pacate nu titlul e indoielnic ci textul in sine. | |
| = explicatie | Radu Herinean [05.May.04 00:42] |
| acest text a fost trimis la atelier deoarece editorul care a citit textul a considerat ca este slab. am citit textul si de data asta sunt de acord cu aceasta decizie, desi de obicei nu recomand folosirea optiunii "doar atelier". pot sa iti spun si motivele pentru care consider acest text slab: "râdeam ca să își fac pe plac" este un dezacord flagrant si urat, chiar daca este o scapare. "obosită obosită obosită" : iti ingeleg trairea insa liric repetitia asta deranjeaza foarte tare, la fel ca si "cu tine/ cu tine cu tine/ doar cu tine", care este din nou o repetitie plată, care nu reuseste deloc sa adauge vreo greutate imaginilor, daca asta era cumva intentia. | |
| = dacă aș putea să fiu mereu obiectivă, n-aș încerca să fiu poetesă | gabriela florina david [06.May.04 01:42] |
| mulțumesc pentru comentarii și explicații; "să își fac" este o greșală de dactilografiere; repetițiile sunt probabil obositoare, dar reprezintă sentimentele mele de pe vremea când scriam. | |
| = nu mai știu să scriu | gabriela florina david [06.May.04 01:57] |
| greșeală din greșeală | |
| = ... | Jigaranu Adrian [08.May.04 15:58] |
| Incearca, te rog, sa folosesti semne de punctuatie. E obositor pentru cel ce incearca sa inteleaga ce spui. | |
| = admiratie pentru un final cu repețiții - la un titlu prea explicit | Dumitru Sarcov [02.Oct.05 19:06] |
| Eu te-am înteles fără semne de puctuație; și nu pot explica ce am înțeles - Doamne ferește să dea textul la teza de simestru sau de bac, vreun pricopsit de inspectoraș, ca să fie comentat de elevi fondul de sentimente. Chiar și bucuria posesiunii am prins-o de un colț, mai alunecoasă pentru mine, bărbat în floarea bătrâneții: și să îți păstrez bucuria posesiunii obosită obosită... Mai mult m-am pătruns, tot bărbat, oricât de straniu, fiind: obosită obosită mă dădusem cu totul nu mă mai aveam... În continuare - este o expunere clară, "biologică". Ești superbă, poezie în final, bravo cui te-i trăit la tensiuni inalte - fie că te-a creat, fie că te-a născut doar. Cu toată admirația | |
| = .,!? | gabriela florina david [12.May.04 04:19] |
| Lui Adrian, Este opțiunea mea, aceea de a nu folosi semne de punctuație în poezii. De ce? Pentru că acestea reprezintă stări de azi. Mâine nu vor mai fi la fel. Așa că virgula se mută, întrebarea nu-și mai găsește rostul șamd. În felul acesta mă pot regăsi aproape mereu în ele. E valabil și pentru potențialii cititori. Fiecare e liber să pună semnul exclamării unde îi place. Ceea ce te invit și pe tine să faci. Sunt poate influențată și de optezeciștii textualiști, care tunau ca niște mitraliere în versuri și se revoltau pe importanța pe care ne-o dăm nouă înșine și tuturor faptelor noastre. Cred că o poezie bună poate fi citită în mai multe feluri. Dacă tu nu poți să o citești în nici un fel pe aceasta, sau orice altă poezie semnată de mine, îmi pare rău, înseamnă că nu suntem pe aceeași lungime de undă or smth. Acest text nu a ajuns la atelier din cauza sensului său abscons. Cred că acesta este evident. Ca să fiu sinceră, deși cred că multă lume va arunca cu pietre după această mărturisire, am scris-o după ce am văzut „Amelie”. În scena de final, pe bicicleta bărbatului de care fugise cu înverșunare, privea obosită și fericită în același timp. Își accepta destinul de femeie cucerită, de femeie care nu se mai are, s-a dăruit. Cam așa mă simțeam și eu pe atunci. Mă rog, poate interpretările mele sunt eronate. Poate ai dreptate, ar trebui să folosesc semne de punctuație, să mă las de hobby-ul de a încerca să fiu poetesă sau măcar să dau foc acestui text. Lui Dumitru, Mulțumesc de trecere și înțelegere. Am cam rămas fără cuvinte. Aproape că nu aș mai fi vrut să postez aici răspunsul pregătit pentru Adrian. Începusem să cred că poemul e realmente slab. Mă minunez de întâmplare. De întâmplarea de a ne fi întâlnit... | |
| = nu de atelier! | Paul Bogdan [12.May.04 10:32] |
| Folosirea semnelor de punctuație în poezie este exclusiv la latitudinea poetului! Este un stil consacrat în literatura română. Repetiția este de asemenea o formă de exprimare, o hiperbolizare a unei stări, situații. Este folosită de toți marii poeți. Această poezie nu este de atelier! | |
| = atelierele hărniciei... | gabriela florina david [16.May.04 03:27] |
| Paul, îți mulțumesc pentru că iei apărarea acestui text; ironia e că ,fără "atelier", probabil nu ar fi avut niciodată atâtea vizionări. | |