| = fluierul fiarei | nichita victoria [02.Oct.05 19:05] |
| asta mi se pare cea mai reusita poezie a ta (parerea mea). un poem "preumblare prin sinele lucrurilor" de parca lumea nu ar exista in afara eului ci se naste odata cu el. o dezolare marcata prin repetitia verbelor a veni/a pleca pentru ca finalul sa fie o adresare directa care sporeste apropierea sufleteasca, un fel de autoincludere in "noi" desi poate fi interptetat si ca o tristete a esecului, a neputintei (sa le spui tu pentru ca eu nu pot). un final deprimant. remarc "pasăre de lumină despletită întârzii pe umerii mei în fața oglinzii" si "e prea mult busuioc în tăcerea aceasta" mi-e placut. frumos. | |
| = Muzica oaselor | Geta Adam [29.Mar.04 11:17] |
| Si iata otelul cum se transforma in carne:) Mi-a placut integral, are o muzicalitate aparte, cand oase, cand busuioc. Titlul e foarte bun, dupa parerea mea. | |
| = vantul din oase | Cristiana Miu [29.Mar.04 12:08] |
| Un titlu foarte bun pe o poezie excelenta. Detine un ritm interior ce te prinde si multa muzicalitate aspra, cruda. Parca aud vantul risipindu-ne fiinta si urland spasmodic prin oasele noastre frante. | |
| = frumos e puțin | Alice A [02.Apr.04 15:03] |
| Poemul are o lumină interioară înrudită cu steaua care ar trebui să-i însoțească titlul. Un cumul de senzații împletite cu delicatețe în plasa cuvintelor. O atât de mare plăcere să te citesc... | |
| = Alice | Vasile Munteanu [02.Apr.04 15:11] |
| Îți mulțumesc pentru lectură și pentru gândul generos. Oamenii numără câte stele pot cuprinde cu privirea, însă cele mai frumoase stele sunt cele pe care nu le putem vedea. Nu scriu pentru „stele”, ci fericirea mea este să știu că, din când în când, poezia mea mai încălzește câte o „inimă”. Sunt pe site foarte multe poezii mult mai meritorii decât ale mele. Recunoscător, | |
| = Vii nu vin | Daniel Dinescu [02.Apr.04 15:43] |
| Nu, Vasile, poezia e chiar frumoasa, si, mai mult de atat, tu esti unul dintre autorii pe care ii apreciez, chiar daca publica si cate 5-6 poezii pe zi - am eu niste motive sa nu ii apreciez pe cei care 'ploua' cu poezii, dar tu nu esti in acea categorie - Tu vii si pleci eu nu vin tu vii si uneori apoi pleci iute pleci eu nu vin... Tu esti deja acolo, ea vine si pleaca, de multe ori prea iute, de multe ori nu vine, de multe ori vine cand nu o mai astepti, de fapt, tu o astepti mereu, ea nu se mai asteapta sa fie mereu noua, mereu aceeasi pentru tine...uite ca identific poezia numai in acest schelet...imi place! Vezi, ca primul volum publicat il vreau si eu cadou, de fapt, abia astept! :) Cu acelasi respect, Daniel | |
| + Da! | Gabriela Petrache [02.Apr.04 15:46] |
| Un poem foarte bun, cu un ritm interior, un vant aspru impletit cu mirosul de prea mult busuioc, un poem de citit. Aproape ca nu au mai ramas multe de spus, incerc sa recuperez cele cateva zile in care nu am putut fi prezenta pe site, iar Alice are dreptate, titlului ii mai lipsea doar steluta. Frumos poem. | |