| = Viziune | Adrian Munteanu [25.Mar.04 11:54] |
| Personal cred ca nu vom ramane nici macar atat. Chestie de viziune. Textul arte nuanta de aforism in prima parte si de cugetare filozofica in a doua. | |
| = "...unei lumi care nu ne mai aparține" ( Virgil Titarenco ) | Farcău Pavel [25.Mar.04 12:03] |
| "treptat ne învățăm însă rolul pe de rost asemeni patrupezilor pavlovieni. descoperim uneori chiar un vag motiv pentru a zîmbi." mi-a plăcut fluența acestor versuri, e bine făcută paralela cu "experimentul Pavlov", ...D-le Virgil, aș minți dacă aș nega faptul că și eu văd zilnic asemenea "experiențe, experimente" fixate, în acest cadru prezent atît de rigid, atît de puțin prezent în noi, da cred că asta e, "încercînd să adunăm cioburile unei lumi care nu ne mai aparține", prezentul trăiește "într-un" noi atît de înstrăinat nouă înșine, încît amintirile au devenit "statuete de cristal", și cum să nu fie astfel cînd ochiul e format din prima zi să spere numai către înainte, unde să-și mai găsească liniștea înserării, și unde să caute adăpost; știm bine că istoria nu-și are lăcașuri de refugiu, că umbra istoriei e împinsă mereu, dar nefiresc doar către înainte...să pășim deci subtil, pe lîngă aceste vaze de cristal, și o singură privire mai ascuțită le-ar putea spulbera...și noi nu vrem asta, nu ? | |
| = cling-cling | Alice A [25.Mar.04 16:31] |
| Ma simt putin aiurea sa fiu eu cea care te corecteaza: "va ramane" si "mingilor", dar tineam sa las cateva cuvinte la poezia asta si n-am vrut sa trec cu vederea nimic :) Mi-a placut modul in care ai cristalizat ideile: un joc mai serios de-a amintirile redescoperit in randurile tale. Fragilitatea pe care ai vrut sa o redai prin imagine este contracarata de vigoarea versurilor si forma impecabila pe care le-ai dat-o. Mi-ar fi placut poate sa intalnesc o anumita nesiguranta in constructie care sa sustina mai bine proiectia statuetelor de cristal. Nu stiu daca am fost suficient de clara, dar... mi-a placut! | |
| = >> Alice A | Alina Manole [25.Mar.04 16:51] |
Imi asum prima parte a comentariului tău, cea despre greșelile de typos. Mulțumesc de atenționare, Alice. Voi reveni cu un comentariu pe textul lui Virgil, în scurt timp. | |
| = parere sincera | Silvia CALOIANU [25.Mar.04 18:35] |
| Discursul acesta imi apre mai putin poetic, decat acele pe care m-am obisnuit sa le citesc semnate de tine. Aici, poezia incearca sa se sprijine pe aceeasi modalitate de a reflecta - la rece - lucrurile traite, bazandu-se pe expresia ludica, declarativa ("menajeria acestui circ pe care îl numim viață"; "descoperim uneori chiar un vag motiv pentru a zîmbi"), procedeu care nu-mi pare impresionant insa in acest text, din punct de vedere artistic. Fara indoiala, exista si imagini reusite, si ideea parca "sta in picoare", cat de cat afectuos... Gasim si o expresie poetica, evoidentiata epatant de context: "traversăm pe celălalt trotuar / aproape instinctiv și cu o grație asemănătoare duplicității unui adulter". Da, imi pare suparatoare folosirea repetata nejustificat (asa imi pare) a cuvantului "iremediabil". In general nu-mi pare tare filosofica expresia "intalnire cu iremediabilul" si nici poetica. Dar e o parere a mea, sincera. | |
| = Ecclesiastul... + | Virgil Titarenco [25.Mar.04 19:22] |
| Adrian, mulțumesc de trecere. Probabil că îți dai seama că uneori îmi place să citesc Ecclesiastul. Și după cum a după cum a face teologie din el ruptă de restul Scripturii este greșit, tot așa nu cred că această poezie este "toată filosofia mea". Poate doar o fațetă a ei. Oricum, eu cred că, într-un fel ai dreptate iar într-un fel cred că vom rămînea mai mult decît atît. Într-adevăr, chestiune de viziune... La bună citire... | |
| = interesante poezii | Adriana Stoica [26.Mar.04 10:47] |
| scrii niste poezii foarte interesante, iti dais eama ca nu le-am citi pe toate inca dar cat am citit mi-a placut. as vrea totusi sa stiu si eu de ce nu am postat bine poezia mea. eu sunt de cateva zile inscrisa aici pe site si sincera sa fiu nu prea am inteles care e treaba cu limbile astea. am mai postat o poezie in franceza si una in engleza dar pe acelea le vad numai daca apas pe steagul Frantei sau al Angliei. Oricum multumesc de comnetariu, e bine de stiut sa mi-a citit si mie cineva poezia. | |
| = nu pot decât să tac | Dănilă Florentina-Loredana [26.Mar.04 11:35] |
| Hm...Si iar nu pot decât să tac...în câteva cuvinte de admiratie. “Dar noi rămânem cu degetele însângerate/ încercând să adunăm cioburile/ unei lumi care nu ne mai apartine“. Prin degete ai vrut să faci trimitere la suflete, nu? Mie mi-a plăcut de mult. | |
| = Adriana = | Virgil Titarenco [26.Mar.04 17:13] |
| Dragă Adriana, probabil că proprietarul site-ului sau unul din editori ar putea să îți dea mai multe detalii. Eu îți recomand să citești regulamentul site-ului. În speță capitolul doi. Îți reproduc aici doar primul paragraf: Cap 2. Introducerea de texte 2.1 Înainte de a introduce un text, asigură-te că ai selectat limba corespunzătoare. Site-ul este construit ordonat, pe limbi. Și deci poeziile într-o anumită limbă nu le poți viziona decît cînd ești în "zona" limbii respective. Și tot cînd ești acolo trebuie să le și postezi. Mulțumesc de trecere și de citire și sper să te fi ajutat cu ceva răspunsul meu. | |
| = despre amintiri | Alina Manole [26.Mar.04 17:42] |
Revin asupra textului tău. Am reținut poemul în forma aceasta: amintirile asemenea statuetelor de cristal se sparg la cea mai ușoară atingere adunând cioburi degetele rămân însângerate exercițiu al deșertăciunii ne învățăm rolul pe de rost zâmbim și doar trecem de strada amintirilor (într-o zi se va încărca în vagoane menajeria acestui circ pe care îl numim viață maidanul va rămîne gol noi nu vom mai fi acolo decât asemenea statuetelor de cristal din amintirile iremediabile ale copiilor noștri) Frumos poem. Am remarcat în mod deosebit ultima strofă. Mult succes și la recitire! | |
| = Alice, Florentina, Pavel | | Virgil Titarenco [27.Mar.04 05:25] |
| Alice, Florentina, Pavel... mulțumesc de trecere... vă mai aștept. | |
| = Silvia | | Virgil Titarenco [27.Mar.04 05:26] |
| Silvia, îmi pare rău să te dezamăgesc de data asta. E soarta mea, poate, să falimentez în a întîmpina toate așteptările. Poezia este încă departe de mine. Filosofia încă și mai departe. Cine știe poate într-o zi... Poate niciodată... | |
| = Alina | | Virgil Titarenco [27.Mar.04 05:26] |
| Alina, da, ești foarte aproape de viziunea mea. | |
| = fara nici un gand rau | Silvia CALOIANU [27.Mar.04 06:35] |
| Virgil, sunt de parerea ca aveau sa incapa toate raspunsurile, pentru toate noi, trei persoane, sub o singura concluzie rezumat (ca sa nu umpli, nemotivat, pagina doar "cu tine") si ca, in genere, concluziile comentariilor tale ar fi bine sa nu afecteze aspectul estetic al paginii in care apar parerile noastre, sarind in evidenta cu acele semne conventionale ale tale cu care ti le infloresti de obicei, chiar daca acestea au o alta menire decat a atrage, pur si simplu, atentia (te banuiesc modest din fire). Iti spun fara nici un gand rau, riscand sa fiu exasperanta, pentru ca ti-am vorbit despre asa ceva si in particular...Sunt considerentele mele... | |
| = Doamnă Caloianu, fara nici un gand rau ||| | Virgil Titarenco [27.Mar.04 07:12] |
| Doamnă Caloianu, fara nici un gand rau, unu plus unu fac doi, nu vă supărați dar ce fac eu în pagină la mine e treaba mea după cum ce faceți dumneavoastră în pagină la dumneavoastră e treaba dumneavostră. Și eu nu mă bag. Vă rog frumos, cu mult respect, să vă supravegheați puțin limitele. Fiindcă sincer am impresia că începeți să nu le mai vedeți clar. Mie personal mi se pare că această tendință a dumneavostră de a mă urechia, mai mult sau mai puțin “pretenește” începe să cam sară calul. Ați mai făcut-o și la Absurdissime unu și eu am tăcut. Zic eu din bun simț. Dumneavostră văd că nu prea pricepeți limbajul meu. Încerc să nu fiu nici rău și nici violent în limbaj dar vă rog să vă potoliți. Dacă aveți plîngeri, există editori și alte persoane “de conducere”. Apelați la ei. Nu am cunoștință să fi încălcat nici o regulă a site-ului. Sînt alții care uneori le calcă mai grosolan. Îndreptați-vă către ei elanul moralizator. Lăsînd la o parte faptul că nu îmi amintesc să vă fi pus nimeni vătaf peste noi prostimea care nu știm să ne așezăm comentariile în pagină. Eu v-am explicat odată frumos ce e cu semnele acelea. Văd că vreți să mă convingeți că dumneavostră nu înțelegeți limba română. Sau poate e vorba de altceva. Încetați vă rog cu aluzii vis a vis de modestia sau nemodestia mea pentru că sînt de prost gust și nu fac decît să vă pună pe dumneavostră într-o lumină proastă. Deocamdată sînteți singura care vă plîngeți de asta. În plus am senzația că aveți dificultăți acceptînd un spațiu democratic. O primă regulă a democrației este să îl accept și să îl respect pe celălalt mai ales cînd este diferit de mine. Atîta timp cît el nu îmi violează drepturile mele fundamentale. Nu îmi aduc aminte să vă fi lezat cu nimic. Încercați să procedați la fel. p.s. Pentru toți cei interesați, acele “semne” nu sînt decît un mod în care eu încerc să pot să țin o evidență la comentariile făcute de mine într-o anumită zi a săptămînii și asupra importanței pe care o atașez eu acelui comentariu. Este vorba de o evidență personală. Tocmai pentru a nu deranja le-am mutat în urma titlului comentariului. Mai sînt și alții care adaugă semne. Mai mult sau mai puțin regulat. | |
| = dreptul la opinie | Silvia CALOIANU [27.Mar.04 07:30] |
| Intr-o comunitate democratica exista dreptul la opinie. M-am folosit de acest drept, nu te-am "urecheat". Esti mereu pus pe cearta...Ai sa-mi ceri sa-mi schimb formula de politete in adresare? :) Scuze: mai bine tac! Acolo, la "Absurdissime" eu chiar am tacut si tu stii de ce: pentru ca intr-adevar exista lucruri care se tac. Sper sa nu ajung sa nu am chef sa intru pe site din cauza manifestarilor tale. | |
| = ... din "dreptul la opinie"... || | Virgil Titarenco [27.Mar.04 07:35] |
| Încercați cu calmante. Tot o opinie din "dreptul la opinie". În ce privește cearta... încercați oglinda... tot o opinie. | |
| = Despre cum se mimeaza poezia sau orice altceva | Nicolae Dimitriu [27.Mar.04 10:11] |
| Scuturam de praf cateva clisee: "amintirile sînt asemenea unor statuete de cristal" sau mai cunoscutul "Iubire, bibelou de portelan" Adaugam cateva cuvinte cu multe silabe: "iremediabilul", "duplicitatii", etc. Facem o aluzie la un mult prea cunoscut (si uzitat poetic de altii) experiment psihologic: "asemeni patrupezilor pavlovieni" (nu conteaza ca vorbim ca un diriginte la lectia de educatie sexuala) Incheiem proiectand acest exercitiu futil urmasilor nostri, si urmasilor urmasilor nostri: "noi nu vom mai fi acolo/ decît asemeni statuetelor de cristal/ din amintirile iremediabile ale copiilor noștri" Apoi intimidam criticii. | |
| = semne | Radu Herinean [27.Mar.04 13:25] |
| Virgil, folosirea acelor semne nu are nici o justificare in limba romana si nici in vreo practica cunoscuta specifica internetului. Avand in vedere ca incercam sa ne identificam prin mesaje coerente nu prin semne indescifrabile, chiar daca pentru tine ar putea avea sens, te rog sa nu mai folosesti alte semne in afara de punctuatia consacrata, folosita si ea corect. Daca ai ceva de transmis te rog sa o faci prin cuvinte. | |
| = Omul cu adevarat... | felicia voica [27.Mar.04 20:17] |
| Draga Virgil, "Omul cu adevarat bun, spunea Iorga, este cel care ar fi putut fi rau, dar n-a fost." Speram, cunoscindu-ti inima ta mare, sa fii tu, omul cu adevarat bun... Dar astazi, aproape m-ai convins ca viata-i circ. Nadajduiesc din toata inima, ca intilnirea cu iremediabilul sa nu se fi produs si Silvia sa nu se simta izgonita. Cuvintele ei, cum si a altora de altfel, chiar fara a contura apologii intotdeauna, iti foloseau alaturi. | |