| = toamnă | Dănilă Florentina-Loredana [11.Mar.04 15:13] |
| Frumos mai scrii. Ai redat bine atmosfera toamnei, cu plictiseala ei cu tot si ideea trecerii noastre prin viată, a frumusetii efemere. | |
| = Palatul copilăriei | Ghinea Nouras Cristian [12.Mar.04 14:43] |
| Loredana, ai prins bine ideea. Totuși, pentru că ai binevoit să-mi trimiți comentariul, trebuie să-ți spun că, pe măsură ce povestirea prindea contur, ea se depărta tot mai mult de la intenția mea inițială, dovedind... personalitate. De fapt, mi-am dorit mereu să retrăiesc o experiență fascinantă a copilăriei, legată de un adevărat palat (o bijuterie de arhitectură, ce poate fi admirată și astăzi)și de proprietara acestuia, o femeie remarcabilă, ce trăia înghesuită cu resturile avutului ei într-o singură încăpere din cele 70-80 câte avea toată clădirea. "Exilată" astfel la 90 de ani, venerabila doamnă a dezvoltat o relație specială cu mătușa mea, de al cărei apartament o separa doar o ușă. Uneori, în toiul nopții, bătrâna își amintea de vremurile bune și bătea cu putere în ușă: Înhamă caii, că mergem la Karlsbad! Iar mătușa mea intra repede în rol, cu ochii cârpiți de somn: Da, doamnă, dar drumul e lung și trebuie să mâncați mai întâi ceva! După micul festin nocturn, bătrâna adormea împăcată, iar noi o duceam în pat ca pe un copil cu visuri fericite ... Pentru mine a fost o experiență de neuitat, cu tot decorul acela somptuos, aflat într-o splendidă degradare. Ce zici, e o perspectivă oarecum neașteptată, nu-i așa? | |
| = de bun venit | Anca Anghel Novac [12.Mar.04 14:59] |
| Bun venit pe site ! Ti-am citit prozele si ma bucura prezenta ta printre noi. Spor la scris si multe inspiratie. | |
| = palatul de altă dată | Dănilă Florentina-Loredana [12.Mar.04 15:35] |
| Cristian, perspectiva nu e tocmai neasteptată, mi-am imaginat că e o experientă trăită si chiar as vrea să citesc o continuare la acest text, în care să povestesti mai multe. M-a dus cu gândul la vremurile de altădată, am simtit si atmosfera acelui palat oarecum. Sunt sigură că respectiva doamnă ar avea multe de spus, prin tine. | |
| = Cu spatele la zid | Ghinea Nouras Cristian [12.Mar.04 16:41] |
| Anca, după așa o primire, mă simt deja ca acasă. Cât despre inspirație, Doamne, să ne ierți - ce timidă a devenit ea, sărăcuța și ce greu mai răzbește prin stressul cotidian, "mierea" și "nectarul" zilelor noastre. Săru-mâna! Edificăm conceptul de Creație Cu Spatele La Zid! Și cu "e" mic înainte. | |
| = literatul incipient confirmă | Ghinea Nouras Cristian [12.Mar.04 16:54] |
| Loredana, literatul incipient care zace în mine a primit exact aceleași sfaturi și din partea altor oameni care au avut de-a face la viața lor cu o grămadă de talente și anti-talente. Dacă la Lugoj, Timișoara și Slobozia s-a ajuns la aceeași concluzie, înseamnă că așa este! Înțeleg că n-avem voie cu mulțumiri, așa că îți spun: Danke! | |
| = "Oamenii vorbeau cu timpul" | Mihaela Maxim [03.Aug.04 17:33] |
| "Toți cei ai casei, viii și morții, ședeau împreună la masă" frumos, ca o cameră de ochi, de luat vederi în suflet... | |
| = De-abia azi citesc acest text. Din intamplare. | Carmen Botosaru [07.Dec.04 18:42] |
| Cat este (doar) autobiografie intr-un text autobiografic? :) Am o prietena care 'arunca' textele autobiografice intr-un fel de 'recycle bin' pe care scrie "who cares???" Si totusi... Exista niste repere care ne fac sa fim cu totii cumva la fel. Adica sa avem ceva in comun, care sa ne ajute in a ne intelege reciproc gandurile si feelingurile cele mai adanci si poate si secrete. Nu toate, dar (multe din) cele care ne definesc. Toti avem, de exemplu, un palat al copilariei. 'Palatul' copilariei mele era o casa veche, lipita cu pamant, abandonata, la marginea satului bunicilor. Locul preferat de joaca. Aici gaseam tot felul de minunatii: comori ingropate (cioburi colorate, ulcele de pamant sau doar ce mai ramasese din ele), un porumbel mort si uscat (pe care l-am ingropat cu surle si trambite, si i-am construit un mormant mai ceva decat cel al lui Tutankamon), intrari/iesiri secrete, ascunzatori, arme (sabii, pistoale - toate, evident, niste amarate bucati de lemn sau metal vechi, ruginit) s.a.m.d. Noi eram personajele, regele si regina, imparatul si sluga, tata si mama, parintii si copilul, politistul si raufacatorul. Toamna era un inamic la vremea aceea, era sinonima cu scoala. Dupa ani, toamna a ajuns sa aiba alta semnificatie, azi e anotimpul meu, linistit si oarecum trist. Toate astea n-au prea mare legatura poate cu textul tau frumos. Dar, dupa ce am citit despre toamna ta si despre rugina, cam astfel de aduceri-aminte mi-au trecut prin gand si suflet. :) | |
| = Cartonaș galben amicului Yahoo | Ghinea Nouras Cristian [10.Dec.04 09:27] |
| Dragă Carmen, ce i-aș mai trage una în barbă amicului Yahoo, care tot îmi zice că mă anunță în caz că primesc mesaje noi, dar o face când are el chef. Ieri, cu totul întâmplător, navigam pe "Agonia" cu mâna îngreunată, ochiul cețos și mintea confuză - simptome tipice pentru omul "nou", obsedat de computer... Dau să citesc chestia asta cu "Toamna...", ca să îmi amintesc de vremurile tinereței. Când colo - surpriză! Carmen venise tocmai de la București să-mi spună niște lucruri demne de luat în seamă, iar eu dormitam ca nesimțitu'. Ai dreptate, e vorba de un text autobiografic, iar bătrâna de care vorbeam este o combinație din două personaje reale. Dacă vrei să și vezi cum arată palatul copilăriei în reaqlitate, citește, te rog, textul meu "Înhamă caii, că mergem la Karlsbad!", unde am postat, cu sprijinul generos al editorului, un frumos desen cu Palatul Bejan, realizat de prietenul meu, designerul Andrei Dumitru. | |