| = Scrie în ceva gen Notepad și apoi copiază... | Tipau Marius [19.Jan.04 13:23] |
| Ortografia, bat-o vina...Dar merge textul... | |
| = dincolo de nouri | Gabriela Petrache [19.Jan.04 13:22] |
| O revenire in forta, dupa o pauza cam lunga. Frumoasa si melancolica poezia ta, totusi nu lipsita de optimism. Un fel de dans, o erotica de iarna intre ninsorile din pleope si focurile (inca) vii din sange. Si o retorica intrebare ce pare ca totusi ar astepta un raspuns din zona sarpelui :), un raspuns ce te-ar putea ''dezinvizibiliza'' , cu toate ca oscilezi inca intre ''mă-neacă plânsul prin dune că nu-mi ești'' si '' nu stau să-mi fi aproape, ce mai vreau nisipul alb s-adune ?'' Intr-un cuvant, imi place. | |
| = Descântec în miez de iarnă | Maria Prochipiuc [19.Jan.04 14:10] |
| Mereu îmi pun această întrebare : ,,Cum de-am ajuns, de-odată, aproape, invizibili ?’’ chiar dacă nu ,,strângeam în coapse ghețuri,…’’ există momente de neliniște a ființei noastre când ,, gândul ielei’’ rătăcește prin ape, iar întrbări: ,,Cum de mă-neacă plânsul prin / dunecă nu-mi ești, cum de nu stau / să-mi fi aproape, ce mai vreau / nisipul alb s-adune ? Și da, eu nu mă vreau bibelou ( stii tu șarpele...)dar descântecul tău îmi place... și cheamă tot ce vrei ,, să chem clipa, s-alung anii / ce ne-ajung, ce telegarii / ni-i incarcă de ninsoare...’’ și... vino printre noi cei aproape (in)VIZIBILI! | |
| = mulțam' vouă, zâne-o mie/și lui domn Ortografie | Daniel Bratu [19.Jan.04 16:32] |
| Poate că nu-i bine și nici prea frumos, urmând reguli nescrise ce încep s-apară, să umblu iar la mine-n trista călimară, să mulțumesc rânjind din tușul gros. Celor ce timpul și-au pierdut cu versu-mi, prea-poticnit de iarnă și-nghețat, le mulțumesc din suflet, vinovat, că poezia lor nu mai îmi știe mersu-mi. Lui Marius (rog precizări pentru comentariul cu ortografia), care a scris, ceva mai devreme, într-o ortografie exemplară, „Somn” : Trezit, la somn el nefăcându-și norma, Marius – Baboon atacă aprig forma, tot așteptând sărut, dormind în vie, i s-a acrit și bob și-ortografie. Gabrielei: Pauzele lungi, știi bine, aripi dau celor ca mine, așa că bine-aș mai sta timp de-o viață și ceva. Mariei: Iute aș veni, aproape, iartă-mi lipsa de avânt, doar mi-e dor ca-ncet, pe pleoape, să-ți lași gene sa-ți descânt. | |
| = forta pe extreme | Laurențiu Orășanu [19.Jan.04 16:42] |
| O poezie frumoasa. Cu strofa din "extreme" de mare forta. Ghiocel | |
| = gand pasager | Corina Gavrilă [20.Jan.04 12:37] |
| Long time no see ... Ma bucur sa te redescopar, esti acelasi incurabil romantic de data asta putin trist. Descantecul tau ma duce cu gandul la druizi si la incantatiile lor de la Stonehenge : cât mai ard, tu fă-mă fulger, cât mai zbori, fă-mă aripă, prin cenușa-mi răspândită lasă-mă ușor să șuier, Trecerea la persoana intai din ultima strofa ma face sa ma gandesc ca ea a scapat cumva de iarna si el a ramas singur sa se intrebe cum de a devenit aproape invizibil. Nu mi se pare optimist poemul, este mai mult o ruga si o intrebare de genul : A fi sau a nu fi? Oricum imi place poezia ta si sunt convinsa ca vei iesi din iarna invingator suierand ca un crivat bland prin soare. | |
| = Maestrului Ghiocel/si mandrului Calimer | Daniel Bratu [20.Jan.04 19:14] |
| Maestrului verbelor fine, cel care m-a surprins de doua ori, precum Marin Sorescu odinioara, dar altfel, pentru ca de ambele dati am fost vesel, nu o data vesel si o data trist, ii multumesc pentru vorbele bune si trecere. Si ii dedic doua catrenase, mici, covorase, unul pentru el, vestitorul Ghiocel, altul tot pentru el, adica pentru cel de la cota mea de peste zero, mult vestitul si-ndragitul Calimero: Pentru Ghiocel: Ca-n vis, pe cand m-acopereau troiene, mi-a fost crescut un ghiocel pe-obraz, ce m-a ciupit de barba sa fiu treaz si sa nu mor cu primavara-n semne. Pentru Calimero: Inghetand eu la extreme, slaba circulatie, m-am cuprins, fortand pesemne, de-a muzei carnatie... | |
| = multumesc, Daniel | Calimero [20.Jan.04 19:48] |
| Multumesc, Daniel. Era sa pic peste tastatura de emotie. Mai ales ca vestile circula in sens contrar in ultima vreme. S-auzim de bine, poezia e frumoasa si ma bucur ca ai atatea aprecieri la ea. Cei doi de mai sus | |
| = cuvinte | Alina Manole [22.Jan.04 19:54] |
Frumos poem, scris în forță, remarc prima strofă, dar și ultima care de fapt este doar o reflectare egocentrică a temei principale. Pentru ca versurile să-ți fie perfecte, te rog să revezi alăturarea cuvintelor "prelungă / cum". Mult succes, la recitire și la revedere! :) | |
| = Corina, Alma, Calimero: acrostih si alte cuvinte nepotrivite | Daniel Bratu [23.Jan.04 15:27] |
| Scuze pentru intarzierea raspunsurilor, sunt multe cauze obiective. Lipsa de timp si de acces la net sunt printre cele mai importante. Pe gerul cumplit care a dat iama, dezvelind iarna, aprecierile voastre mi-au incalzit inima. Ma minunez putin, pentru ca poezica asta nu a fost un copil rasfatat, ba chiar am aruncat-o pe site asa cum faceau spartanii cu plozii lor nevolnici. Dar uite, ca ea, dumneaei, poezioara, ca o mica razboinica Xena invelita in scutece de gheata, s-a tinut bine pe picioare, ba l-a mai saltat, de la genunchiul broastei si pe nevolnicul mine. Corinei: Raspunsul e intarziat, acum doua zile intrasem hotarat, pe site, sa raman mai mult de o juma de ora, sa pot raspunde si lui Ghiocel si tie intr-un singur comentariu de aleasa si tripla poezie, dar dupa ce am inceput m-a sunat telefonul in cap de m-a durut si mi-a deturnat incantatia de druid, am trebuit sa ies pe strazi si sa cant : "te iubesc partid!", chiar daca undeva, intr-un colt de creier insipid, un gand, ramas stingher si invalid, isi tuguiase-a bosumflare gura ca i-am luat in graba tastatura. Revenit astazi, cu drag si dor de poezie si stih, m-am dedulcit la un nevinovat si firav acrostih: P asii-ti cand lin calcatu-mi-au pe frunte, A m plans usor si-am tot intins de riduri S a nu iti zgarii talpa cu aspre, negre ganduri, A ridul loc sa-l curat de cactusi si cucute. G resit crezand, in vis, ca-mi vei ramane-n sera, E fluvii de parfume-am aruncat in straturi, R igolele cu lacrimi le-am umplut si-n salturi A m alergat sa-mi fii doar mie, roza pasagera. Scuze pentru lipsa de diacritice, data viitoare le iau cu mine, astazi n-au vrut sa iasa din casa, pe asa crivat cumplit si frig. Alinei: Mutumesc pentru aprecieri, pentru alesele cuvinte, promit ca o sa fiu bland si cuminte, ca o sa beau laptic d-ala bun, cu aroma neegocentrica de capsun, da, m-am uitat atent dupa alaturari, m-au cuprins usoare mirari, vazand cat de departate se afla acele cuvinte pline de gratie, ca nu-s cacofonice, pot incanta alaturate-ntreaga natie, au si-un gard intre ele, punct de separatie si mi-am amintit cum odinioara, mi-am dat in cap cu "iarna natanga"-n calimara: Prelunga. Cum e clipa petrecuta-n post si rugaciune a fost si asteptarea mea, cu stetoscop sa-mi spui de-a inimii-mi bataie-n tropi si trop o pot urca pe culmi inalte de perfectiune... lui Calimero (care, suparat pe ultimele evenimente de descoperita furaciune la concursul de haiku, dupa cum suna comentariile descoperite de mine de-abia astazi, pare indoit si intristat de injuraturile razbunatoare, ii transmit, in loc de "Daca", mai bine "Lasa", stiind ca n-o sa tina cont de cele ce urmeaza, asa cum n-am tinut nici eu cont, alta data): Lasa Lasa, tu, neghiobii-n pace, Lasa furturi si minciuna, Las' sa cante rima-ti buna, Lasa ac, iarta cojoace. | |
| = :) :0) | Țipău Marius [10.Dec.18 14:27] |
| Ori au fost corectate, ori ora târzie mi-a jucat feste... Mulțumescu-ți Daniel, Căci m-ai mai trezit nițel... Stăteam în vie și așa, în somn, M-am prins: eu sunt Baboon, iar dumneavoastră, DOMN ! | |