Comentariile membrilor:

=  felia decisiva	Paiu Constantin [06.Sep.03 19:24]
ideea din primele versuri este absolut fascinanta, tu stii ca-mi plac expresii de genul asta. nu-mi pot imagina decat ca elementele din decor, cum ar fi morile, norii, pasarile, etc, sunt personajele unei carti, in care probabil ca va regasiti si voi intimp ce o priviti/cititi. nu inteleg de ce fluieri a paguba, desi cu siguranta ai pierdut ceva, probabil o bucata de suflet. nici cu hotii nu-nteleg ce e, sau cum fac ceea ce fac. asta-s eu, tai poeziile in felii si ma servesc doar cu ce-mi place. iar pentru primele doua versuri meriti o mica atentie simbolica mea!
=  nu fac inutil asa	Trușcă Elena Cristina [06.Sep.03 19:55]
andrei, tu scrii rar, dar o faci bine, banuiesc ca esti foarte pretentios tot ce pot sa spun ca n-am mai citit de mult o poezie care sa-mi placa asa de mult si-mi pare rau ca alooper mi-a luat-o inainte ;-), dar trebuie sa te pedepsesc si eu cu o stea
+ nu fac inutil asa	Trușcă Elena Cristina [06.Sep.03 19:56]
ups, am uitat exact esentialul ;)))
+ pentru că era toamnă, oricum	Alina Manole [07.Sep.03 00:16]
Poemul tău își întinde aripi de la minus la plus infinit, într-un spațiu definit de axe ale tăcerii, intersectate, uneori, de un timp corpuscular. Ascult cum cad păsările, molcom, de parcă aerul - sau poate norii aceia de ploaie - ar susține o densitate aparte a luminii. Pentru că era toamnă, oricum. Un poem frumos, translucid. PS. Cine sunt hoții de cuvinte?
=  > Alma	Andrei Horia [07.Sep.03 00:32]
Hoții de cuvinte sunt acei oameni, poate prea rari, în prezența cărora uiți că știi să vorbești. Sunt acei oameni care te învață să asculți tăcerea.
=  Andrei	MARILENA MIHAI [07.Sep.03 17:27]
De multe ori ascult.In jur cad frunze,se grabesc oameni.Aici e zbucium in cateva cuvinte frumoase.Si era toamna...
=  hotii..	Sandra Joanta [04.Nov.03 00:42]
am sa tac in continuare. vei intelege.
=  nimeni	Eugen Suman [12.Sep.03 22:15]
finalul este foarte foarte bun. mi-am imaginat o atmosfera molcoma, la o cafea, o atmosfera ce valideaza absurdul, cu simturile amortite ce accepta orice mori de vant nori de ploaie mai multe lucruri decat incap normal intr-un apartament ... "nimeni dar absolut nimeni nu avea nevoie de așa ceva "