Comentariile membrilor:

=  Citeste Comoara, Camelia, si ma iarta de causticitate	Gabriela Marieta Secu [20.May.04 20:38]
Chiar nu gasesc printre voi un "nebun" care sa-mi raspunda la povestea asta? Atat de mult imi doresc sa stau putin de taina cu cineva care sa si inteleaga ce basmesc eu aici, cine ma ajuta?
=  Ceva este adevarat	Mihaela Maxim [21.May.04 14:27]
Uite si nebunu' Ceva cumva facem noi cu cuvintele, cred ca vorbim cu sensurile dincolo de cuvinte. N-am vazut limba sa 'compuna' atatea cuvinte, sunt mesaje intregi in care simtim nevoia sa 'schimbam' din radacini un anume cuvant, pentru a-si intra in sensul sau nou, la momentul respectiv. Eu una jucandu'ma, ma surprind apoi vorbind in jumatati de cuvinte, pregatind fraze duble in cuvintele care deja se contopesc sinonimic, pentru a detalia nuanta. Cumva la noi sensurile 'suna' in fraze. De-asta imi place sa studiez limbi. N-am a face cu dansele, profesional vorbind, ma fascineaza pur si simplu. Imi pun intrebarea: daca fiecare cuvant 'rasuna' la fel de plin de sensuri si in celelalte limbi? Si ma straduiesc sa invat cuvintele doar cu sensuri, pentru a-l afla pe cel adevarat in limba noastra. Apoi incerc sa 'vad' cat pot eu de mult, cu 'limba' celuilalt. Sa-mi inchipui adevarata rezonanta pe care o are cuvantul in limba sa. Si compar. Sensuri. Este un univers intreg, sferic. E placut ca te gandesti la asta, e un pic prea metodic pentru mine, insa ceva simplu si fascinant se gaseste dincolo de toate. N-ai observat ca atunci cand inveti o situatie, (o urare de noroc la un stranut), cuvantul iti sare pe gura fara sa te mai gandesti la ce inseamna de fapt 'noroc'? E un fel de cheie, de descifrare. De completare. Eu le zic stari. Sunt sublimari ale realitatii cuvantului, care tasnesc din noi fara constienta noastra propriu-zisa. Au o rapiditate mult mai mare decat oricare lucru invatat. Odata constientizata starea, recunoscuta, in situatia rezonanta cuvantul care defineste starea se elibereaza singur. La fel gestul. Suntem ce traim, ce ne-am obisnuit sa facem. In fine, deja divaghez, stii cum se spune, fiecare cu nebunia lui. In nebunia mea, era nevoie de un 'scurt-circuit mental' care sa genereze 'cuvantul'. El se producea in momentul in care doi neuroni isi dadeau mana recunoscand una si aceeasi stare care ii lega acum. In rezonanta cu momentul, sau ca efect al acesteia. Ceva se produce, noi ii spunem cuvant, dar de fapt este cuvant si noi il spunem doar. Ciudat? Oki. Nu este cuvant. Este senzatie. Este acel ceva care se propaga mult mai repede in vid si vezi ca o mama isi stie odrasla cum are nevoie, este cum rugaciunea invie o forta de sustinere, este cum floarea stie ca te apropii de ea sa-i smulgi petalele si ceva se schimba. Si noi definim, tragem linie. Cuvant. Iar el, deja nascut, daca a fost bine- cuvantat, bine spus, deja rezoneaza insasi starea in momentul pronuntarii. Si ne miram ca simtim acelasi lucru, aproape, empatic. De fapt, de-asta am si avut nevoie de cuvinte, nu? Sa ne intelegem. Si furnicile au nevoie, si au si ele cuvintele lor rezonante, sunetele lor de adevar si stari. La noi este o frecventa, la ele altele. La o macro'dificarea unei specii, diferentele devin poate aceste limbi straine pe care le vorbim. Insa esenta e starea. Undeva zic ca tine despre limba. Nu stiu daca merg pana la a spune ca e unica, toate sunt unice si destepte. Nu ma pot extazia, desi ma bucura aspecte mai...istete. Ci doar mi-au trezit curiozitatea de a vedea cum stau celelalte. Divaghez muuuuult de tot, ma iarta. Inchei desi stiu c-am lasat portite, o sa revin cumva undeva. Sa le inchid, sau sa intre si altii si le inchidem impreuna. Insa trebuie sa-ti marturisesc ca fiecare structura a unei limbi isi defineste fara indoiala vorbitorii. Uita-te la nemti, la francezi, la greci, la americani. Uffffff. E mult, da. Reluam impreuna?
=  Bine ai venit!!!!	Gabriela Marieta Secu [21.May.04 17:19]
Trebuie sa te citesc putin pe litere, fiindca stii si tu cate ceva, si nu vreau sa pierd de la tine ce mi-a scapat mie... Stii cum sunt? Ca in fata unei oglinzi care s-a spart, si noi - eu , tu altii, suntem cioburile acelea... si cred ca daca am reusi sa si comunicam intre noi... urmarind ideiile frumos, nu divagand periculos (si eu divaghez... considerand ca toti stiu ce deja eu stiu...)Ma bucur ca mi-am gasit un iterlocutor... Astept provinicia... vorba vine... fiecare din noi poate fi o farama de adevar... nu poti trai intre cuvinte, prin cuvinte (la urma urmei asta e si poezia si proza..) fara sa te intrebi ce hram poarta cuvantul... Multumesc de trecere si te mai astept...
=  Aș vrea să știu	Nicolae Diaconescu [24.Aug.05 08:22]
Aș vrea să știu, observația cu apa îți aparține sau ai preluat-o de undeva și doar punerea în pagină e a ta? Demonstrația pare convingătoare la prima vedere, n-am verificat numerele de ordine la hidrogen și oxigen ( ar trebui să le știu ). Dacă mai ai alte exemple sunt interesat să le cunosc.Am ajuns aici prin Corbii de Piatră , mai de mult, cînd dialogai cu autoarea acelui text și ai invitat-o să-ți comenteze " proza ". Cred că povestea ta s-ar încadra mai bine la articol dacă ai avea și bibliografie. În concluzie , subiectul mă interesează și orice informație în plus este binevenită.
=  lui Nicolae Diaconescu	Gabriela Marieta Secu [09.Nov.05 14:50]
Multumesc de trecere, da ar trebui sa fie articol, asa a si aparut in presa, acum cativa ani, bibliografia e destul de vasta, si ea ar trebui sa existe fiindca m-am folosit de foarte multe carti, chimie, biologie, istorie, literatura mai precis scrisori ale carturarilor nostri mai de eri mai de azi, si de vise, pe care apoi le-am regasit prin carti citite oarecum intamplator . pentru detalii [email protected]. mi-ar placea sa pot schimba impresii cu cineva cat de cat avizat. e vorba de masa atomica a elementelor (greutate)... va astept daca va mai intereseaza subiectul, oricum va multumesc de trecere si de atentie asupra textului - articol... ar fi multe de spus dar nu-s inca ochi de vazut si chef de probleme care nu aduc venituri materiale...