| + respiră un saxofon | Neisa Conta [09.Aug.03 09:02] |
| Ce-mi place cel mai tare este grafica poemei tale acesteia. Culminand cu acel "până când" Tot ce te voi ruga ar fi sa nu cumva sa te opresti din teama... | |
| + Rada Marin :chori chori | Anca Veronica Anghel [09.Aug.03 11:13] |
| "închide...ascultă...respiră...pășește...adună...sfărâmă-le...spărgându-se " Verbele acestea cad in ploaie si alcatuiesc un fel de coloana infinita a poeziei de-a lungul caruia se tanguie un saxofon. Poemul mi-a dat o senzatie de plutire. Dialogul purtat cu acel "tu" atat de impersonal si totusi aproape, intim este electrizant pe un fond muzical languros de saxofon. Iar cand dementa (una din ele) atinge apogeul, revolta si energia din versurile: "am să scutur vălătucii de frig alb ce ți se încătușează de gene am să te privesc carnivor am să te rup petece din retina întunericului " e "troznitoare" in toate dimensiunile. Acel: "pana cand" este incandescenta halucinatiei, este dementa insasi. Si energia se refuleaza in noapte odata ce limita a fost atinsa. Reverberatiile se pierd, intunericul le acopera. Echilibrul, balansul, tic-tacul, timpul toate revin in matca lor. Miezul poemului e "chori chori", un cantec romantic. Oare ma insel ? Felicitari ! Anca Veronica Anghel | |
| = chori chori chupke chupke | Rada Marin [11.Aug.03 03:10] |
| Neisa, nu ma ruga, stiu prea bine ca am sa ma opresc. Din cand in cand. Anca, nu te poti insela orice ar fi. Conteaza prea putin ceea ce am vrut eu sa transmit, miezul poeziei este cel pe care-l simte fiecare cititor in parte. Conteaza interpretarea ta data poeziei, starea in care te introduce. Si nu trebuie neaparat sa corespunda cu a mea. Va multumesc pentru popas. | |
| = troznirea peticelor neprihanite | Nicolae Tudor [11.Aug.03 23:17] |
| Draga Lili, De sambata ma framanta poezia ta si mi-a fost greu sa ma hotarasc sa intervin. Poezia este extraordinara, este una dintre cele mai bune pe care le-am citit pe acest site. Chiar daca te-a suparat interventia mea anterioara (altfel nu inteleg de m-ai parasit !), tin sa –mi spun parerea la acest « chori »- ce-o insemna ! Daca e o melodie, e grav , fiindca o melodie nu are voie sa inraiasca un om, ci sa-l faca mai bun. Am zis « sa-l inraiasca », fiindca aceasta e problema.. Refuzi ingerii, refuzi neprihanirea.Si nu sunt suparat pe tine, fiindca un om are dreptul sa se inchida in lumea lui si sa-si faca ordine, fiindca pana la urma vibrarea ta este buna, « in cruce ». Altcineva ar fi scos cutitul la ingeri si ar fi facut macel. Dar tu doar le « trantesti » poarta in nas. Nu o sa uit niciodata gestul tau, Acesta ar cam fi nodul gordian al libertatii pe care o flutura multi. Inceputul nenorocirilor. M-ar durea sa intalnesc in evolutia ta rautati mai mari ca aceasta, Repet, ai avut acest drept.si l-ai folosit. Si stau si-mi amintesc rasaritul acela de soare pe care atat de frumos l-ai descris, si stii ceva ? ma-ntristez.. I-as tranti si eu lui poarta in nas, sa vedem ce-ar zice Lili cand l-o astepta maine dimineata ! Dar nu pot sa calc in picioare un suflet. Crezi ca a meritat aceasta « dementa » sa devina forta si sa dea balans lumii poeziei, lumii noastre, ingerilor , neprihanirii? Macar nu tranti poarta, inchide-o pe furis, asa cum fac multi cand vine preotul cu apa sfintita si busuioc, macar n-o tranti ! Sper sa apara acest comentariu si mai sper ca nu ma vei ura pentru ce-am spus . | |
| = Nicolae - dementa, ingerii si neprihanirea | Rada Marin [12.Aug.03 09:39] |
| Draga Nicolae, surprinzator comentariul tau. Surprinzator si nu prea. Hai sa vedem. "Dementa" aceasta, "rautatea" exista, indiferent daca as refuza sau nu s-o accept. Exista in fiecare dintre noi, poate ca in mine e intr-o doza mai mare. Nu fac parte din categoria persoanelor care considera ca rasaritul are vreo legatura cu ingerii. Nu te intrista pentru mine, vorba ta: "un om are dreptul sa se inchida in lumea lui si sa-si faca ordine". Poarta nu se inchide pe furis, se lasa deschisa sau se tranteste - ce rost are sa ne ascundem dupa deget? Eu nu am de ce sa te urasc, din contra, apreciez parerea ta sincera. Nu m-a suparat interventia anterioara, ai spus ce ai avut de spus, pe mine nu ma supara decat minciuna. Si hai sa-ti soptesc un secret: am scris "chori chori" pe fondul unei stari de extrema oboseala, nesomn, cu muzica lui Talvin Singh data la maxim. Am scris poezia ca dupa dictare. Vrei sa-ti spun cat inteleg eu din ea? Mai bine nu. Lili | |
| + Poetul , puscociul si amalgamarea | Radu Tudor Ciornei [12.Aug.03 10:02] |
| Bietul poet...saracul trebuie sa inteleaga ceva ? da, trebuie sa lupte cu sabia in dreapta si biblia in stinga. Asa parca era unu Vadim ...mare poet. Ai scris de acolo de unde vine poezia. Felicitari. | |
| = psihoza | MIU CRISTIANA [16.Aug.03 03:59] |
| Poezie nebuna, nebuna, nebuna. N-am mai citit de mult ceva care sa ma aduca astfel pe marginea celei mai dulci psihoze. Nu pot spune decat ca e POEZIE si ca ma simt norocoasa ca am citit-o. Autotului ei, plecaciunea unei poete demente pe care versul lui a zguduit-o si care isi simte fiinta usor schimbata, ca un puzzle peste care s-a abatut furtuna. | |
| = stomacul si poezia | Rada Marin [16.Aug.03 11:19] |
| Cristiana, ce ti-e si cu poezia... are efectele cele mai ciudate si mai neasteptate. Nici nu banuiesti ce te poate "lovi" cand deschizi pagina... M-ai facut sa-mi amintesc de o poezie pe care am citit-o acum mai bine de un an si care mi-a ramas in stomac pana in ziua de azi. Singura, deocamdata. Multumesc pentru comentariu. Si tie, Radule. | |