| = critica | retorix [17.Jun.03 18:55] |
| "ultimul sonet inchipuit..." ne duce cu gandul,judecand duap titlu,inspre stilul si structurile cultivate de voiculescu,inplicit inspre shakespear si ale lui sonete. insa,autorul nu pastreaza din structura stereotipa a sonetului englezesc decat putine elemente, cum ar fi versurile grupate intr-un catren(lipseste tertina si cel de-al doilea catren) ,lungi,cu masura de peste 10 silabe si, interesant de observat,prezenta versului final cu caracter de maxima.rima incrucisata se deosebeste de cea obisnuita a sonetului- imbratisata. prin tema, autorul se desparte de voiculescu,apropiindu-se de w.s. . iubirea,aici un sentiment difuz isi pierde insemnatatea in sine,potenteaza doar meditatia,devine un paravan ce ascunde cautarea, nevoia de cunoastere metafizica,fapt ce reiese in intregime din tonul meditativ-elegiac al poeziei. cautarea ia sensul unui flux,dinspre exterior inspre interior,similar cu descinderea teluricului in celest, materialul se pierde,facand loc spiritualului ce incearca sa-si regaseasca originea. primul vers introduce intr-un univers aparent dezolant, gerunziul verbului "a plange",ajutat de adverbul "mereu" subliniaza starea de sfarseala, neputinta resemnata, iar inversiunea "pierduta eternitate" dezvaluie idealul,scopul neatins inca,pierdut in multiplele incercari in planul material,descris in al doilea vers drept "o iubire-n doi", materializarea iubirii absolute, a sentimentului,ce astfel isi pierde duarata,cautarea acum e "zadarnica",nu capata substanta,astefel ca ,eul liric se intoarce intr-un demers reflexiv inspre sine.universul acum,devine o "prea simpla realitate" in care eul liric se contopeste in imensitatea trairii,alaturi de toate elementele cosmosului"timpul care se scurge suntem insusi noi" (*tiparie gresita a pron de int. pers I pl,probabil din nevoi de versificatie) verbele la gerunziu si imperfect creeaza senzatia unui timp nedefinit ,continuu,vesnica goana inspre absolut. eul liric ,ingloband aspiratiile intregii umanitati "suntem" - intarit de un timp al prezentului vesnic- ,parcurge drumul invers, al regasirii de sine,spre punctul central,interior,miezul plecarii. | |