| = Aerul spart in lumina | Teodorescu Cristina Oana Daciana [05.Jun.07 03:04] |
| Cred ca ati reusit sa surprindeti cu adevarat o tortura a luminii din noi cand "ne lasam trupul sa atarne prada vulturilor" Nu stiu cine e mai fericit aici... oare cel care a vazut imaginea si a inteles-o sau cel care a putut sa o creeze atat de pur. Multumesc de imagine, o profana Cristina | |
| = părere | nica mădălina [05.Jun.07 03:13] |
| eu vin aici făpră să știu smerenia, dar cumva recunoscând-o, când mi se spune despre ea așa cum o face ultima strofă. aici e lipsa desăvârșită a ostentației. un motto pe care mi-l păstrez alături de strofele impare. | |
| = fire de vedere | Anni- Lorei Mainka [05.Jun.07 04:42] |
| fragil se apropie vederea de noi vazindu-ne, privindu-se o reusita traire, o traire ce curge in sine o stare de gratie , si-i greu de crezut , exista in spatele ochilor, un ochi tu il vezi, eu te ascult | |
| = Cristina, Mădălina, Anni | florin caragiu [05.Jun.07 08:51] |
| Cristina: Mulțumesc frumos pentru cuvinte. Eu cred sincer că nimeni nu e profan. Dacă poți, m-aș bucura să mi te adresezi la "per tu"... Mădălina: Mulțumesc pentru semnul sensibil al receptării, mă bucur mult de trecerea ta și că ai găsit ceva spre păstrare :) Anni: Bine ai revenit! Ai dreptate, ce odihnitor e când ne oprim o clipă văzându-ne, privindu-ne, ascultându-ne... | |
| + * | Dan Cârlea [05.Jun.07 10:45] |
| simplu si eficient, mesajul este prezentat direct, fara inflorituri inutile si pretiozitati deranjante, metafora e in proportii alchimice, asa imi place cand scrie Florin. Aici nu se baga pe gat niciun adevar subiectiv, este un soi de detasare in spatele textului, care atrage. Text de recomandat, zic, eu, desi e de notorietate ca nu ma pricep la poezie. | |
| = am uitat | Dan Cârlea [05.Jun.07 10:47] |
| sa spun ca aceste versuri "Zilele în care ne lăsăm trupul să atârne pradă vulturilor, afară din inimă" au acel ceva din savoarea lui Nichita. O aparenta simplitate, in fapt un gen de naturalete perceptiva, care izbeste prin firescul ei, o formulare care te face sa te intrebi : cum nu mi-a venit mie asta" ? | |
| = Dan | florin caragiu [05.Jun.07 12:02] |
| Mulțumesc pentru aprecierile generoase, Dane, mă bucur că ți-a plăcut... | |
| = revin | nica mădălina [05.Jun.07 13:59] |
| sensul păstrării de care spuneam este următorul: acele strofe mi-au părut mai bune decât celelalte. fac această raportare a textului la sine însuși pentru că are rotunjimea unui adevăr irațional. o nevoie a sufletului, așadar. de obicei, la atari poezii, care "împărtășesc", eu doar tac și le primesc. mulțumesc. | |
| = Mădălina | florin caragiu [05.Jun.07 14:12] |
| Mulțumesc pentru revenire, ești oricând binevenită, trecerea ta cu tonusul interpretativ inconfundabil nu numai că mă onorează, dar really mă bucură. | |
| = Lucruri | Gelu Bogdan Marin [05.Jun.07 14:19] |
| spuse după o gîndire îndelungată. Pentru ținut minte și de meditat la asprimea cuvintelor din noi. | |
| = Florin, | Ligia Pârvulescu [05.Jun.07 15:06] |
| "Dumnezeu are nevoie de o fărâmă din noi ca să dea libertății asprimea vinului" ce bine că Dumnezeu nu va renunța la noi decât când se va plictisi să dea libertății aromă de om. Atunci...și nici atunci... | |
| = Per tu | Teodorescu Cristina Oana Daciana [05.Jun.07 15:09] |
| Acum am citit si comentariul tau si am realizat ca trebuie sa ma adresez de acum inainte cu Florin! Prea bine... atunci imi primesc inapoi aripile de inger si imi permit sa ma consider mai putin profana. La buna citire :D | |
| = florin caragiu | Ramona Ungureanu [05.Jun.07 17:28] |
| o poezie foarte frumoasa despre dragostea lui Dumnezeu pentru noi, si despre ce-am fi fost noi fara El. Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi. (Romani 5:8) | |
| = Vă mulțumesc | florin caragiu [05.Jun.07 18:55] |
| Gelu: mulțumesc pentru trecere și însemnare... așa e, asprimea cuvintelor din noi rămâne într-adevăr un subiect de meditat... Ligia: Intuiția nu te înșală. Dumnezeu nu se plictisește de noi, și nu renunță la noi nici când renunțăm noi la El. Libertatea are mai mult decât aromă de om, este dar inalienabil, îi lipsește uneori o aromă de dumnezeire... :) Mulțumesc pentru trecere și semn. Cristina: Minunat, mă bucur de vești :) Ramona: Mulțumesc pentru trecere, așa e cum spune Sfântul Pavel... nu cred că era nevoie de acel "dar" de la începutul frazei a doua, sau nu văd eu ce rost îi dai... | |
| = parere | bondar paul [05.Jun.07 20:07] |
| ai incercat tu sa abordezi o tema, dar te-ai intins prea departe. Daca voiai sa abordezi cosmogonia api cosmogonia si facerea lumii trebuia sa abordezi, nu sa zici tu despre Dumnezeu verzi si uscate... Asa ca la o prima vedere merge cat de cat, da daca ma uit mai atent, nu e cam la locul ei poezia.... Cu respect | |
| = uff, mii de scuze | florin caragiu [05.Jun.07 19:01] |
| Ramona, nu vedeam în context opoziția adversativă, adică nu înțelegeam la ce anume se referă din poezie, ea făcea însă parte din citatul biblic... :) așa că m-am lămurit că nu se referă la contextul acesta. Mulțumesc încă o dată pentru vizită. | |
| = * | pop marius [05.Jun.07 20:52] |
| o poezie ce exceptionala, ce se citeste in tacere... | |
| = Paul, Marius | florin caragiu [05.Jun.07 21:40] |
| mulțumesc frumos pentru trecere și păreri | |
| = Dumnezeu da bine ;) | Alina Croitoru [05.Jun.07 23:39] |
| Cred ca doar ultimele doua versuri te recomanda--ca si continut ideatic, ele sunt singurul element de noutate. Restul e altceva, oricum mai putin decat poezie. Restul e destul de fumat... Cu bine | |
| = Alina | florin caragiu [06.Jun.07 00:06] |
| Așa e, Dumnezeu dă tot binele de pe lume :) Mulțumesc pentru trecere și părere. | |
| = _, | ciustea andreea mihaela [07.Jun.07 12:56] |
| asupra arteficelui cosmogoniei se proiecteaza de obicei o aura de misterium tremendum sau majestas cum spune r.otto;tu l-ai surprins insa intr-o situatie patetica de lament care dezeifica si de fapt umanizeaza;apare ceva de tipul :cand a creat lumea dumnezeu era deja om;zeul tau prefera din start calea slabiciunii ,fatalismul caruia prin insasi reactia sa la vederea caderilor viitoare ii imprima pecetea si arhetipul in matricea indivizilor-chestie care e nu fara sens,ci paradoxala;pe urma nu inteleg:trupul atarna afara din inima?inima e in trup nu trupul in inima;oricum,daca cineva sta sa identifice toate nuantele sentimentale ale textului tau, cade poate in comotie emotionala,pentru ca ar surveni cu necesitate ca reactie din partea omului religios la citirea mai ales a strofei "dumnezeu a plans";element de pur dogmatism identificabil in expresia "singurul ochi veritabil" pe care o subantelegem ca o perifraza pentru atitudinea religioasa ca singura cale existentiala(ca si cum ar fi necesar ca individul sa aiba vreuna,ca si cum individul ar fi condamnat la o "cale"de cum se naste..)prin asta unicizezi,absolutizezi,proiectezi in irational..individul are de ales intre o infinitate de cai si de multe ori nu are timp sa verifice metafizica "ochiului veritbil"."viata ajunge o casa privita doar din afara"ma duce cu gandul ca ne preocupam de viata in opinia ta,doar dupa moarte..?asta da ca e fara sens."dumnezeu are nevoie de o farama din noi"?cred ca isi poate gasi un corespectiv in realitate; din moment ce omul areligios apare peste tot ca ciupercile dupa ploaie,e posibil ca dumnezeul tau sa fie singurul care sa mai aiba nevoie de oameni,putem chiar intui ca vom schimba rolurile..:dumnezeu care ne roaga ,ne implora sa-l rugam,sa-l laudam sa contribuim la majorem gloriam dei ca in cerintele calvinismului...la veridicul ultimei strofe perceput prin prisma "ochiului veritabil"in al carui poses e de subanteles ca esti,nu am reusit sa ajung,pentru ca -presupun -in ciuda faptului ca posed un ochi cu toate componentele la locul lor,nu e totusi "veritabil". | |
| = Andreea Mihaela | florin caragiu [07.Jun.07 15:06] |
| În interpretarea mea poezia se susține foarte coerent teologic din perspectivă creștin-ortodoxă. Primele versuri realizează o schițare a actului creator divin date fiind iubirea și preștiința lui Dumnezeu ce nu predetermină însă, lăsând loc libertății. Când a creat lumea, Dumnezeu a plâns văzând înălțările și căderile viitoare. Dumnezeu dăruiește omului prin creație libertatea, însă el susține prin inițiativa și lucrarea Sa personală existența creată, care crește în rațiunea dată ei în mod participativ. Zilele în care ne lăsăm trupul să atârne pradă vulturilor, afară din inimă, când sufletul își trădează singurul ochi veritabil, iar viața ajunge o casă privită doar din afară. Trupul afară din inimă înseamnă trupul sustras vocației sale de altar, rupt de centrul ființei prin uitarea sau negarea menirii sale liturgice. Taina trupului este taina unirii creatiei cu Dumnezeu in Trupul lui Hristos prin impartasirea dumnezeiasca. Nu e vorba de pedepse si legi ci de o stare in afara Imparatiei care este unirea cu Dumnezeu in Hristos, al cărei loc mistic este inima, centrul fiintei, al unificarii mintii cu sufletul dupa Sfantul Antonie cel Mare. Singurul ochi veritabil al sufletului este constiinta-nous, organul vederii lui Dumnezeu. A se distinge nous de dianoia sau ratiunea orientata spre lucruri. Dumnezeu are nevoie de o fărâmă din noi ca să dea libertății asprimea vinului, Deci Dumnezeu ne respectă libertatea ca ținând de însăși demnitatea de om, și El are nevoie de o mișcare cât de mică de întâmpinare a iubirii Lui, de rugăciune, pocăință-metanoia sau întoarcere spre iubirea Sa pentru a dospi libertatea noastra cu harul sau dumnezeiesc, ca omul sa poată crește spre desăvârșire și sfințenie. Această creștere o poate face numai sinergic, fiindcă esența omului are pecetea iconică a chipului divin, care nu se poate anula ci doar umbri prin neparticipare. Libertatea poate fi folosită și într-un mod neduhovnicesc, de aceea închinând acea fărâmă din voia sa ca o prescure lui Dumnezeu, omul primește prin har o libertate sporită a duhului, vinul fiind semnul spiritului. În viziunea creștină, omul este creat după chipul lui Dumnezeu cel necreat, deci nimic din ce este creat nu e parte din ce e necreat, însă ființa omului are pecetea Cuvântului Creator, a Chipului divin și a actului creator, existența fiind participare la logosul divin care nu se amestecă însă panteist cu ființa de creație. Gradul participării omului la chipul divin imprimat pe ființa sa sau relația vie cu Dumnezeu implicată este măsura creșterii sale duhovnicești. Omul este creat suflet și trup, integralitate, sufletul nu preexistă trupului, în creștinism omul este suflet în trup și nu spirit întrupat ca în doctrinele preexistențialiste. Conștiința omului oglindește taina divină, dialogul cu Dumnezeu nelipsit de o dimensiune apofatică fundamentală, dată de absolutul divin. De aceea omul nu ajunge la o prefecțiune statică, ci crește pe măsura participării, înaintând infinit -epektasis - fără saturație în taina dumnezeiască, chiar în veșnicie. Nu e vorba despre nici un fatalism, nici de calvinism, nici de zei și implicit nici de dezeificare, nici de lament. În creștinimsm Dumnezeu Fiul se face om ca omul să se îndumnezeiască. Existența este susținută de Dumnezeu, este o taină a dialogului și participării, ceva cât se poate de tonifiant. Dacă mai e ceva neclar îți stau la dispoiziție. Mulțumesc pentru timpul de viață acordat cuvintelor mele. Am expus pe scurt părerea mea în speranța de a veni în întâmpinare. | |
| = :))) | ciustea andreea mihaela [07.Jun.07 20:59] |
| din toata polilogia cuprinsa in comentariul tau ar rezulta ca il cunosti pe dumnezeu ca pe buzunarul tau personal,tu il cunosti pe dumnezeu mai bine decat te cunoaste el pe tine si cu singuranta,daca exista vreunul,uita pentru cativa ani lumina sa primeasca ofrandele,sa se mistuiasca in narcisismul intretinut de vagile noastre ,superficiale atitudini religioase, ramas perplex in contemplatia portretului pe care i-l faci .(va uita sa contabilizeze un tatal nostru infrigurat si sa se bucure de el,adica);ma intreb cand ne vom satura de practica viciului dogmatizarii de entitati aseptice; conceptul tau e atat de sec ca mi se usuca limba;..zeul tau e papusica pe care iti exersezi retorismul,dansul conceptelor goale aruncate in vidul absolutului;pe dumnezeul tau il iubesti (?),si crezi in el pentru ca l-ai creat tu,asa cum crezi in si-ti place orice alt lucru pe care i l f a c i t u; acesta e motivul pentru care ne iubim zeii;din narcisismul nostru ,din idealul nostru de a fi contemplati,elogiati,ultra valorificati,am facut un zeu imaginar reprezentant al nevrozelor noastre inconstiente.dumnezeul tau e un concept devitalizat prin verbalism si dogmatism, nu o fiinta r e a l a.,ca sa deviez cu cateva grade,iti spun ca ascetismul intra-mundan al sectelor protestante baptiste,care a dus la nasterea spiritului capitalist,a prins mai bine decat politia catolicismului sau a ortodoxismului institutionalizat,pentru ca se baza pe a d e z i u n e v o l u n t a r a;deci cu toate ca dupa doctrina "coerenta" a ortodoxismului,aceste secte nu erau tocmai intruchiparea "ochiului veritabil",multi indivizi au ales ideologii mai simple,fara sa le pese prea mult ca sufletul e pe langa trup sau in el ,sau preexistent etc,ecg,ecc,sau la urechi inzorzonat cu epektasis...intelegi?toate discursurile astea au darul de a crea si intretine polemici infinite ,dansul norilor in jurul cozii,intre cei ca tine,asta este parte din painea voastra;in esenta ,faptul ca unii dintre noi nu suntem de acord ,e pentru ca ratiunea , spiritul critic mestesugaresc ne aminteste ca ne castigam altfel painea.. | |
| = Andreea | florin caragiu [07.Jun.07 22:23] |
| eu am scris pe text, fiecare are părerea lui, ești liberă să crezi ce vrei, eu mi-am spus părerea mea aplicată pe text, te respect, dar nu îți împărtășesc opiniile... oricum stilul acesta de a vorbi incoerent și în bătaie de joc nu te avantajează, iar pe interlocutor nu îl atrage să continue o discuție. Plus că discuția deviază de la text și devine offtopic. Mulțumesc pentru exprimarea părerii tale, e un punct de vedere, am luat act. Numai bine îți doresc. | |
| = caderi si inaltari | Bogdan Nicolae Groza [11.Jun.07 17:35] |
| Da Florine, Dumnezeu a plans de bucurie cand a creat lumea si cand si-a incununat opera mareata plamadindu-l pe om. A zis "Savarsitu-s-a!" si stia ca vom avea inaltari si caderi viitoare. Frumoase aceste versuri care ne duc intr-o alta dimensiune a spiritului | |
| = LMA, chiar daca un pic cu intarziere | Bogdan Nicolae Groza [11.Jun.07 17:41] |
| acum vad ca a fost ziua ta ieri, 10.06.2007. Asa ca primeste urarile mele si iti doresc multa inspiratie in tot ceea ce faci. LA MULTI ANI! | |
| = Bogdan | florin caragiu [13.Jun.07 08:54] |
| Iarta-ma, acum am vazut comul tau, multumesc mult pentru cuvinte... asa e, a fost un plans cu bucurie... iti doresc la randul meu multi si fericiti ani! | |
| = natura umana | Viorel Dragos [20.Jun.07 06:49] |
| natura umana; asta descrie (in mine ) acest poem; este frumos deoarece ma pot regasi in el, uneori;... intre libertatea data de recunoasterea plenara a Creatorului si libertatea data de revolta noastra, izvorata din necesitatea de a nu fi simplii roboti, se naste un spatiu continuu, in care ne putem gasi ... libertatea; | |
| = Si totusi... | Pandele Maricica [19.Jun.07 20:43] |
| Am citit poezii mult mai reusite scrise de dumneavoastra. Poezia de acum e cam seaca, cu toate ca ideile din ea sunt interesante. Dar ar fi fost bine sa va opriti asupra UNEI idei, sa o conturati mai bine, sa o faceti mai clara. Mi se pare ca se aplica proverbul: "Cine alearga dupa doi iepuri nu prinde niciunul". | |
| = Mulțumesc | florin caragiu [19.Jun.07 22:13] |
| pentru trecere și părere, mă gândesc că ideea e totuși simplă, dar o să mă străduiesc să iasă mai bine realizată data viitoare... aici atât s-a putut :) | |