| = Aprecieri vaste! | Madalin Ciortea [09.May.07 00:08] |
| Un poem care m-a fascinat. Mult har, un condei vast si in cautare avida de reflux sentimental neconditionat. Am apreciat suprapunerea planurilor cat si continua sfasiere intru cunoastere. | |
| = madalin | ștefan ciobanu [09.May.07 00:37] |
| suprapunerile te ridica pana iti dau aripi. multumesc de trecere si apreciere seara buna | |
| = presimt | Anni- Lorei Mainka [09.May.07 02:06] |
| citita strofa de strofa se doreste un intreg lupa ptr mine oricum este un obiect care dupa ce e folosit aduce napasta nu mi-a fost prea bine dupa ce am citit de invitatia la etajul acelui bloc cred sau mi se pare mie ca aici e vorba de o poveste cu supra-dimensiune, nici nu intreb ca raspunsul ar putea sa imi naufragieze ceva zile | |
| = părere | nica mădălina [09.May.07 02:14] |
| din succesiunea tulburată de imagini, din decupările acestea ca o purificare (o, atât de prezente la autor), îmi rămâne de aici sfârșitul. e mai decis, deși nu are pretenție de certitudine. el și titlul. restul e drumul dintre, cu aceeași cadență ca de obicei, cu aceeași curgere necurgere. sau invers. (luate separat, strofele precedente ar putea fi bune puncte de plecare spre) dar ce fain final, totuși. | |
| = bun bun | Adela Setti [09.May.07 12:28] |
| "te aștept la ultimul etaj al blocului acesta care încă nu s-a construit" țin să îți spun că textul acesta mi-a plăcut mult. e ca o călătorie prin ochiurile timpului, destrămate de pisici. trasmite o senzație de libertate acută și în același timp resemnată de a nu se putea supune. o atmosferă cu iz urban și totuși proaspăt pentru că răcoarea ploii traversează tot poemul, de la un capăt la celălalt. de citat, ar trebui să citez tot. în umila mea opinie, ar trebui recomandat, pentru forța interioară degajată, pentru curgerea fără sincope a scriiturii. eu pot doar înstela. și o fac cu multă plăcere. Adela | |
| + steluța | Adela Setti [09.May.07 12:29] |
| rătăcită din grabă și entuziasm. | |
| = răspunsuri | ștefan ciobanu [09.May.07 18:48] |
| anni, 'invitatia de la etaj' sperie mereu, mai ales când este vorba de timp. întregul se formează pe parcurs mădălina, drumul trece mereu prin acele puncte de plecare. pentru că mereu trebuie să trăim ca și când plecăm undeva. muncește ca și când ai trăi o veșnicie, ai grijă de sufletul tău ca și când ai muri mâine, ceva în genul acesta adela, mulțumesc de stea în primul rând. dacă ție ți-a plăcut așa de mult atunci poezia nu are nevoie să fie trecută la recomandate. scopul poeziei este să atingă cel puțin o persoană. restul e poezie:D. cât despre ploaie chiar mă bucur că ai simțit-o pe tot parcursul poeziei. atât de mult am vrut să fie auzită de cititori, și iată că trebuie să fi doar puțin atent și o poți auzi. mulțumesc mult | |