= Anni, | Ligia Pârvulescu [08.May.07 00:57] |
"se ridică miros de pământ între noi" este foarte frumos spus... | |
= ma incumet re Ligia Parvulescu | Anni- Lorei Mainka [08.May.07 01:32] |
de azi lumea va fi altfel se schimba tonul se schimba mirosul...glumesc, astazi, miine poate va fi intr-adevar altfel...multam de trecere | |
+ respirația lovește scândura | Ioana Geacăr [08.May.07 10:16] |
E un amestec revigorant... de incandescent și înghețat, viață și moarte, miros de lăcrămioare(observ simetria lacrimile pământului - lacrimile omenești care au acoperit auzul), un joc serios, foarte serios! | |
= sprijinul tau moral revigoreaza re Ioana Geacar | Anni- Lorei Mainka [08.May.07 13:48] |
am scris citeva piese scurte radiofonice, pe teme fixe acum cred ca trebuie sa fac drumul invers , intii sa gasesc tema, apoi sa imi reiau exercitiul ma bucura sustinerea acestei idei pe curind buna dimineata | |
= cred că două sticle sunt puține | silviu viorel păcală [09.May.07 21:23] |
indefinită între rigoare și ironie | |
= re silviu viorel pacala | Anni- Lorei Mainka [09.May.07 21:35] |
am intilnit un gropar glumet oricum nu pot sa ma pling de plictiseala in lunile ce mi le voi trai printre acesti creatori de arta sic | |
= Anni | florin caragiu [09.May.07 21:45] |
"strîng ochii până după orbită există culori care dor" este aici o strângere din dinți, o stranietate și fierbere în neputința apucării destinului ce trece printre mâini ca un abur... pasajele sunt abrupte, frizând hohotul, apoi leșinul... | |
= * | Alberto M. Popesco [09.May.07 21:58] |
nu credeam că am să citesc așa ceva pe pagina ta :D, "frizează hohotul, leșinul" by Florin Caragiu. "o lopată despică pantoful"... e o imagine de coșmar (o deshumare) în antiteză cu tonalitea textului, veselia reîntâlnirii cu cineva drag... e vorba de o deshumare, nu?! ai surprins-o excelent. felicitări! p.s. sper că am intuit bine la "veselie", dacă nu îmi cer iertare | |
= cu resturi de buze | florin caragiu [10.May.07 08:27] |
nu cred că Alberto a înțeles de a reacționat așa, am vrut să spun că hohotul și leșinul sunt și ele stări omenești, care au fost surprinse în opoziție sugestivă în această poezie spre final în imaginea groparului. Ele exprimă descărcarea unei stări de tensiune dusă la apogeu. Acestă tensiune purtată de căutări, înfășurări, arderi, mirosuri, legături, este emblematică pentru acest poem. Scuze pt. că nu am mai stat să explic. Mi-a mai plăcut mult acel: "spui cu resturi de buze". | |
= cu un colt de respiratie re Alberto | Anni- Lorei Mainka [10.May.07 16:34] |
buna dispozitie mai ai ca reusesti precum am vazut sa citesti tot si sa mai si scrii ma bucur ca nu ma ocolesti orcare ar fi tema zilei la mine nu am fost la dezhumari am ascultat ca intotdeauna planurile marete ale unor tineri , de cind merg cu mijloace de transport cite 74 de statii trecind pe linga 15 cimitire iti poti imagina cite povesti aud si apoi am mai fost la 4 inmormintari ca de, am o virsta... in jurul meu se moare | |
= Florin Caragiu | Alberto M. Popesco [10.May.07 20:13] |
am apreciat ideea "frizează hohotul și leșinul", de aceea am repetat-o în comentariul meu anterior. | |
= Alberto | florin caragiu [11.May.07 10:32] |
multumesc frumos, Alberto, pentru precizare... ma bucur ca ai inteles ca nu am vrut sa spun ceva intr-un sens negativ... | |
= re Florin Caragiu | Anni- Lorei Mainka [11.May.07 11:41] |
cita grija ai avut de scenaricul meu mic mic, mi-a dat ceva curaj sper ca imi ajunge pentru o piesa in trei acte.....ha, ha draga Florin stiu ca nu poti sa spui decit ceva constructiv, intre timp iti cunosc stilul , critici, spui, dar nu curge singe...iar Alberto este un glumet, si el le spune spre bucuria multora cu prietenie si cind spune de rau oricum imaginile de mai sus mai au timp dar nu prea mult pina sa fie terminate, multumesc | |
= poate ca am fost totusi inteleasa gresit.....re Alberto | Anni- Lorei Mainka [05.Jun.07 18:34] |
dupa ce am citit dupa citeva sapt. comm, adica in recentele zile, mi-am dat seama ca din commurile mele, in care Florin sau tu sau altii , cei ce nu se plicitisesc in normalul de zi cu zi, am vorbit cite ceva, eu, ca persoana am reusit sa devin ceea ce nici in visele mele draga Alberto nu mi-am imaginat.....are ceva agonia asta cu agonia spirituala....sper sa nu iti fi vatamat prea tare renumele tau in care vad ca se cam da cu pietricele de cind ai comentat vrute si nevrute..... scriu aceasta impresie acum, ca cei care mai trec pe aici , pina or disparea sa nu creada totusi ca toti cei care au trecut un pic de 40 traiesc acum sinistrati intr-un copac.....pacat , de la generatia 70 asteptam mai multa curiozitate.... | |