| + o sa faci loc la o gura care o sa ingurciteze o samanta | medeea iancu [25.Apr.07 14:54] |
| " apoi looney toones spitalul unde erau închiși cei care vorbesc tare. aici țipa tata ca din gură de șarpe că a pierdut tot. purta un plover de lână mama spunea să-i duc portocale eu înjuram și mă credeam sfântul augustin." incep cu acest fragment. in fiecare tipat se afla un centru din care pornim asemnea unui oras prin care umblam cu dorinta de a ne regasi, de a gasi acea temere ca este bine. uite asta " doctorul avea un ac îndoit ca un cârlig pentru undiță eu ziceam că sunt o mare în care vrea să pescuiască. până și pielea îmi atârna ca o aripioară de rechin. rechini am văzut mai târziu la un banchet dat de primărie unde am mâncat aripioare de rechin cu susan". cand te coase un doctor el devine acel tu aflat uimit si contrariat acolo, el vede ceea ce esti tu. pentru ca el stie ca vezi si te intreaba cum s-a intamplat si daca te doare. de aceea in japonia doctorii nu lasa pacientii sa povesteasca o rana pentru ca este o intimitate pe care o imparte doar cu doctorul dar prin lipsa cuvintelor. este acea prezenta care lipseste sau simbioza actului. cea mai puternica imagine de aici este aceasta : " când te-ai trezit dimineață nu mai aveai burtă aveai un cocon din care ieșeau milioane de fluturi." metamorfoza aceasta este uimitoare, cum poti trece din acea potenta intr-un act fermecator. era o poveste despre o femeie care era o manifestare de fluturi ( ceva de genul ) si inainte de a muri mai ramamsese doar un fluture care se zbatea. inca un lucru, apropo de arsul pamatului, stiam o poveste care spunea ca atunci cand arzi pamatul din fum se nasc fluturi si ca este o alungare a raului arsul pamatului sau arderea lui in soba si mestecare la amiaza. acesta este semnul din final: " ai să te faci bine". | |
| = medeea | emil pal [25.Apr.07 15:12] |
| Intr-un fel, ai punctat pasajele esentiale ale textului, iar imaginea coconului este, da, din punctul meu de vedere, mesajul intregului text. Multumesc de semn. Placut chestia cu doctorul japonez. | |
| = parelnicie | medeea iancu [25.Apr.07 15:27] |
| in spatele acestor aaprente se afla ceva, este un fel de oglinda a lumii. mai completez ceva:\ despre a fost sa fie, era sa fie, este sa fie, va fi find. prima este o recunoastere a starii de fapt, est6e o nevoie de fixare in siguranta " și ai venit." a doua este o lume naturala, afluidelor si a roiurilor unde sunt posibile schimbari. " când te-ai trezit dimineață nu mai aveai burtă aveai un cocon din care ieșeau milioane de fluturi." este deocamdata o lume a suflarilor. a treia este o lume reala care devine uana posibila. a patra este adaptarea, | |
| = cel mușcat de limbă | Tamara Zub [25.Apr.07 17:00] |
| Text cu aripi de rechin. Imi pare ca faci parte din categoria rechinilor, o să înghiți mulți pești, neduze, cai de marie dimprejur și o să rămâi suveran în literatură cu scriitura ta bine legată de halucinații și realități. Am citit cu încântare. | |
| = tamara, medeea | emil pal [25.Apr.07 17:49] |
| Tamara, io mi-s un biet cal de mare, rechinii se cunosc dupa autosuficienta suverana. :} Medeea, intr-adevar, e un text izvorit din nevoia de fixare a unei lumi posibile la care incerc sa ma adaptez. | |