| = nichita, sorescu si... ibsen la micul dejun | lucian vasile bagiu [01.Jun.07 20:31] |
| darie, iti scrisesem cu ceva vreme in urma un comentariu amplu, dar uitand sa ii dau o denumire nu s-a salvat. revin frustrat datorita tehnicii de pe net, dar pentru a nu lasa macar formal neremarcat textul tau iata cateva idei: - textul tau e bun inspre foarte bun, dupa umila mea parere merita recomandat pentru a-mi verifica opiniile prin comparatie cu ale altora care astfel l-ar fi citit... - unele dintre influentele decelabile sunt nichita stanescu ca sensibilitate poetica si marin sorescu prin filosofia asupra existentei si desigur prin viziunea scenica. despre incadrarea sa in specia dramatica a teatrului absurdului cu tot ceea ce presupune aceasta nu mai are rost sa insist. - reusesti ca scriitura sa pastrezi aceeasi cota ainalta pe tot parcursul textului, ca si cumn l-ai fi scris dontr-o singura suflare. cum sigur nu asa stau lucrurile asta dovedeste deopotriva talent si travaliu creator bine ponderat. - exista totusi cateva formulari discrepante, care nu dau bine cu intregul, vizibil afectate, folosesti uneori pentru a epata poate unele neologisme. acum regasesc doar "pudismul groazei", dar vei intelege, sper, ideea mea. nu trebuie sa fii neaparat si de acord, desigur. - marea lipsa a textului este poanta slaba de final cu scaunul la cap. nu se pliaza nicicum pe sensul general garv al scenei, e ceva similar celebrului jurnalist care cautand sa il cunoasca personal pe genialul ibsen l-a aflat mancand carnati sau asa ceva, banal, derizoriu etc. Acestea fiind zise iarta sinceritatea unui lector interesat de un text provocator... si scrie inainte. | |
| = Asadar si prin urmare pentru texte se mai moare | Darie Ducan [01.Jun.07 20:44] |
| lucian,da,mersi de aprecieri,chiar asta am vrut sa arat prin poanta lipsita de gravitate de la final,dar,se pare ca nu ai inteles. ma bucur mult ca ai apreciat aceasta esenta umana pusa aici in acest text nu foarte lung de teatru. conteaza ca ibsen manca atunci carnati,asta e o descriere care il umanizeaza,fara sa il coboare din mit.E ca si aceea cand intre manuscrisele lui Eminescu,poeme ale consacrarii si ale consalidarii soclului sau,s-a gasit o lista -cinci camasi,patru parechi de ismene,trei gulere,etc.Daca asa ai inteles e excelent,numai ca nu ai realizat ca insasi tinta mea a fost asta. | |
| = talent, tafna si alteritate... | lucian vasile bagiu [01.Jun.07 21:00] |
| darie dragule, ce sa spun, ma simt mai luminat in urma lamuririlor consecutive... daca nu mi-ar fi placut sincer textul nici nu il comentam - ba chiar de doua ori... - nici nu raspundeam - indubitabil nu si a doua oara... darie dragule, ca lectorul nu intelege ceea ce vrea sa spuna creatorul e un truism vechi de cand exista receptori ai produsului estetic... ca lectorul apreciaza altceva si altfel luand in posesie un produs artistic ce nu mai apartine deja autorului tine de aceleasi imuabile efluvii ale teoriei literaturii, sociologiei literare etc. cu mai putina tafna ai putea sa retii ca eu am privit la partea plina a paharului. nici acum nu consider ca merita sa sacrifici textul din consideratie sacrosancta pentru carnatii lui ibsen, dar evident e vorba de o optiune apriorica pe care eu unul nu pot decat sa o respect, desi nu si sa o apreciez. devine evident ca ca nu avem un cod comun al comunicarii, dar chiar si asa fiecare poate sa vada ceea ce e reusit in acest cosmoid, chiar daca fiecare altceva, unii narcisic, altii cerebral... inchei cu repetarea urarilor de scrie inainte, asa cum consideri tu de cuviinta desigur, macar partial rezultatul va putea fi apreciat si de cei mai putin perspicace in ale subtilitatilor de subtext/metatext/paratext etc. | |
| = . | Darie Ducan [01.Jun.07 23:10] |
| putem avea un cod comun al comunicarii, din partea mea usa e deschisa, cu bine | |