| = Cu scuze | Bogdan Mihai [17.Apr.07 21:03] |
| Acest text parcă e un raport al unui medic legist. Crud pentru oameni sensibili. L-aș recomanda tuturor șoferilor(apropo de conducerea preventivă) Mie frică să nu am coșmaruri. În rest un text și un subiect excelent. Cu scuze. | |
| = Citire | Vasile Mihalache [17.Apr.07 21:20] |
| Meritul acestui fragment îl constituie limbajul precis adecvat, laconismul detaliilor înfiorătoare, exprimarea stărilor existențiale concordante momentului, lipsa oricăror nesiguranțe de apreciere și ilustrarea unui mod de comunicare de onestă simplitate. | |
| = Adela | Mihai Chirilă [17.Apr.07 21:30] |
| acum o oră, cam pe cînd postai tu fragmentul acesta cred, s-a petrecut un accident de mașină pe Obs. "Amândoi neputincioși, prinși în cătușe de ceva imposibil de înțeles pe moment. O soartă. O îngemănare abominabilă." Întrebare: nu dezvălui oare prea repede mecanismul și mobilul scrierii acestui roman? Am citit toate secvențele și de la anteriorul am strania senzație că arzi etapele. Adică, după aceasta, ce ar mai putea rămîne de spus despre Celălalt? Mishu | |
| = tuturor, mulțumiri | Adela Setti [18.Apr.07 10:39] |
| Bogdan Mihai - mă bucur că ți-a plăcut fragmentul, citește și restul, legat de partea cu "prea crud pentru oameni sensibili". Vasile - m-ai obișnuit deja cu ochiul tău de vultur :) Mishu - am auyit și eu de accident, mi-a făcut pielea găină și mă întrebam cât e coincidență în asta. cât despre arderea etapelor... nu. pentru că nu acesta e mecanismul și mobilul scrierii romanului, ar fi prea simplu, nu crezi? Adela | |
| = erata | Adela Setti [18.Apr.07 14:12] |
| auzit. scuze. | |
| = o parere | Tara Mircea Marcel [19.Apr.07 01:41] |
| te-ai intrebat vreodata, daca atunci cand scri un roman, nu scri de fapt viata cuiva? daca ceea ce scri tu se intampla in realitate? asta apropo de coincidente. "În ziua aceea înainte să plece mi-am dorit să moară." si a murit. mi se pare cutremurator si am in cap imagini de gen poltergeist. stii filmul? cu copilul acela, care putea sa creeze realitatea prin puterea gandului. isi imagina ca o anume persoana moare si murea. sau era la limita imposibilului? un lucru ce il observ din ce in ce mai bine, si ce reiese mai bine e modul in care cele doua vieti sunt scrise. Acesta nu este doar romanul lui Inny, ci este si romanul naratorului, este romanul tau. Pentru a putea scrie despre Inny, trebuie sa traiesti, sau sa fii trait ce a trait Inny, sau cel putin sa ai experiente asemanatoare. Asa este? | |
| = Mircea | Adela Setti [19.Apr.07 11:01] |
| îmi imaginez de multe ori că cineva mă scrie pe mine, pe noi. dumnezeu poate fi un astfel de Scriitor. și fiecare din noi, la scară mică, față de personajele noastre. am văzut un film pe ideea asta, recent. nu unul foarte bun, nici prea dramatic, mai degrabă o comedioară în care personajul principal începe prin a auzi vocea scriitoarei descriindu-i fiecare gest, și sfârșind prin a o întâlni și a schimba finalul, care altfel ar fi fost unul tragic pentru el. nu mai știu cum se numea filmul. acesta nu este doar romanul lui inny, ci și al naratorului. într-un fel, inny și eu nu putem exista separat. mai mult nu spun, fiindcă s-ar interpreta. cred că orice scriitor își molipsește la un moment dat personajul cu date din propria experiență, sau îl face responsabil cu rezolvarea anumitor crize. cel puțin teoretic. îți mulțumesc că citești și teîntrebi, înseamnă mult pentru mine un astfel de cititor, interactiv. Adela | |
| = adela | cornel marginean [24.Apr.07 13:57] |
| acest fragment sparge romanul, poate intamplator e si notat cu 13, e foare tragic , prea tragic, si daca pana acum romanul parea dedicat tristetii si neputintei in fata unui destin doar constientizat ca este stramb, acum textul deviaza spre deznodaminte insuportabile, meritul literar este evident si ramane in urma gandului celui ce citeste , ma mira tineretea ta in contrast cu desteptarea ta forte spre realul urat si ascuns si realul evident si dificil de incasat pentru oricine, indiferent cate experienta ar avea la fel celor care au mai comentat se pune intrebarea urmei autobiografice pe care eu nu o pun pentru ca nu este corecta sa o punem nimanui, se stie ca nimeni nu poate scapa in scrieri de gandurile , paradigmele si propria experienta dar nu are relevanta acest fapt asupra mesajului si asupra valorii literare, in fond aici este o creatie literara si nimic mai mult, ma refer la roman ca si constructie publica pe de alta parte supra maturizarea este o cale de atac asupra realitatii potrivnice mai intai si abea apoi o calitate cornel ( am lipsit de pe poezie .ro un timp) | |
| = Cornel | Adela Setti [24.Apr.07 14:09] |
| e bine că te-ai întors, pentru că am nevoie de feedback-ul tău. mă bucură tare că vezi aici o creație literară nimic mai mult, pentru că asta vreau să fie, indiferent care sunt cauzele, mobilul, evenimentele din care se naște. și eu am avut aceeași impresie, că fragmentul sparge romanul. încă nu am scris partea a 14-a, tocmai din pricina acestei inhibiții, sper momentane. pentru că spărtura e doar aparentă, tragismul momentului are un rol foarte exact, aceea de link între cele două "voci" și existențe, a naratorului și a personajului, atât. romanul pe ansamblu are altă miză, deznodământul ține de altă nișă, toate se vor arăta clar atunci când va fi gata. Adela, cu drag | |
| = un mesaj pentru continuare | cornel marginean [25.Apr.07 08:01] |
| sa vedem ce urmeaza ... totusi cititorii vor si o lingurita de otpimism , pana la urma, sa nu uitam ) trebuie inserata si ideea aceasta cumva si candva o zi buna , cornel cu drag | |
| = Cornel | Adela Setti [25.Apr.07 10:17] |
| Cititorii nu au de ce să se îngrijoreze. Adela | |