| = Dle Mihalache | Leonard Ancuta [10.Apr.07 15:23] |
| Vad aici o dubla nostalgie. Frumoasa constructie, un final rotund, o dragoste a noastra pe care o regasim adesea acolo unde florile isi cheama viata. Faptura bunicii luminand, da o imagine cu o bogatie deosebita. | |
| = re-Leonard Ancuța | Vasile Mihalache [10.Apr.07 15:59] |
| Într-adevăr domină sentimentul nostalgic al aducerii aminte în poem.Mulțumesc pentru citire și aprecierea notată. | |
| = Dor de dor | Doina Wurm [10.Apr.07 16:53] |
| De lângă dragostea ei ,din pamânt,lumină răzbește ,hectarluminând,de suflet plăngând.... de DOR. Chemări neștiute se aud in pridvor,copilul de ieri.. azi cel major,deslușește glas din vechiul altoi din care-au crescutalți muguri..mai noi. Nostalgice retrăiri.. | |
| = Dor, Vasile Mihalache, dor... | Romulus Campan Maramuresanu [10.Apr.07 17:00] |
| Mă iartă, Vasile, sunt patetic și lăcrămos astăzi, nu mă doare nimic, doar dorul mă sfâșie cumplit. Dorul de dor, care nu mai are obiect, nici substanță, ci ajunge să ne devină stare..., starea de dor. Să-ți dea Bunul Dumnezeu har și bucuria păcii celor loviți care au înțeles frumusețea lipsirii de apărarea de sine... așa cum ai scris... Cu drag... | |
| = re-Doina Wurm | Vasile Mihalache [11.Apr.07 17:35] |
| Mulțumesc în mod deosebit pentru comentariul mini-poem pe care l-ai transcris în pagină, inspirată de acest poem al meu, vechi de 29 de ani, semn că se poate citi și astăzi cu plăcere. | |
| = re-Romulus Câmpan | Vasile Mihalache [11.Apr.07 17:43] |
| Mulțumesc mult domnule Romulus pentru această mărturisire inspirată de poemul de față.Vă doresc multă sănătate!Am citit poemul inspirat de vorbele ocazionale menționate și mi-a plăcut.Acum am luat o pauză în compuneri, vreau să mai ies din casă. | |
| = Obsesia vocativului... | Elena Munteanu [11.Apr.07 21:04] |
| "Ca un cânt, ca un descânt; făptura bunicii luminând. Marea ei dragoste era în pământ". Bunica... Câte sentimente au reînviat, câte amintiri, câte lacrimi! Un text care spune cum este lumea interioarî a lui Vasile Mihalache. De corectat: Duhule al meu cu nările ude, E un vocativ acolo. Se separă prin virgulă de restul frazei. Nu o lua drept o lecție, dar profesia, deh, prea înrudită cu cea a profesorului de română. Și mai e și preocuparea mea pentru corectitudine, pe care aș numi-o "obsesia virgulei puse la locul ei". Recunosc că îmi displace să găsesc vocativ neseparat, Și dacă tot am pornit-o, cu riscul că unii se vor supăra, voi continua prin exemple. E cel mai bine. Dragă domnule, îți mulțumesc. Îți mulțumesc, dragă domnule, că mi-ai scris. Aștept să îmi mai scrii, dragă domnule. Am fost enervantă, așa e? Iartă-mă, te rog. Cred că ar trebui să tac mai bine. Cu drag, Elena. | |
| = ERATÃ | Elena Munteanu [11.Apr.07 21:07] |
| interioară neseparat. | |
| = o poezie scrisa cu tot sufletul | Pantea Amalia Simona [12.Jul.07 21:31] |
| Felicitari pentru acest " Dor " , o poezie scrisa intr-o nota si un farmec aparte , toata poezia respira un parfum plin de note magice ; mi-a placut ; cu tot dragul | |