| = irespirabil | Ela Victoria Luca [15.Mar.07 15:55] |
| spațiu poetic irespirabil, obiectele vin avalanșă, cad ca o plaoie naegră între eul-concret, eul--creator și eul-trăitor-a-toate-timpurile. ceva ca o incandescență a lietrelor, ceva nemilos și aproape des-ființător se aude dincolo de substratul-materie-al-cuvântului. voi reține, cât va fi să mai scriu poezie, aceste gânduri-adevăr-în-existneța-poetică: "ce dacă fiecare poet e o țară mică și ce dacă mai mulți poeți formează un continent efemer noi cei ascultători rătăcitorii statici cumva un fel de plante " doar obiectele neînsuflețite rămân: ruinele, tablourile, statuile, podurile, cărțile, și așa mai departe. rămân și ele, uneori secole, alteori milenii, alteori poate nici măcar cât oamenii. și totuși, rămân mai mult decât sufletul-în-trup. Ela | |
| = . | Ela Victoria Luca [15.Mar.07 16:15] |
| er: ploaie neagră, literelor, existența. fi-voi mai puțin grabnică în tastare. | |
| = am asteptat, am primit, mai vreau! | Ecaterina Pavel [15.Mar.07 23:01] |
| Iata ca, in sfarsit, se intampla: sunt in asentimentul editorilor care au recomandat un text! Nu stau sa fac poliloghie, este literatura, nu sunt incercari de ganduri mutilate cu pretentii de proza, nu sunt banalitati, desi se inscriu intr-un cotidian al sensibilului... gata, scurtez: felicitari! | |
| = ...inca ceva | Ecaterina Pavel [15.Mar.07 23:07] |
| ...si nici pretentii neghioabe de poezie , care se aseamana cu poeziile altora, care impreuna formeaza un mare sec... Sunt bucuroasa pentru ce am citit, mai mult pentru ca am citit, poti scrie asa doar daca te doare...intru bucuria cititorilor! | |
| = ... | Fluerașu Petre [16.Mar.07 00:20] |
| o bucata de poezie in proza sau o bucata de proza in poezie... acest text m-a surprins prin sfericitatea lui, prin naturaletea prin intermediul careia ideile apar in fata cititorului... singurul neajuns este, dupa parerea mea, acea paranteza... ingreuneaza lectura si nu spune nimic... in rest, un text bun, pe care l-am citit cu mare placere petre | |
| = lumina... | Maran Andrada [16.Mar.07 23:30] |
| textul ma face sa rosesc gandindu-ma la felul in care as putea sa ma exprim, dar totodata imi aduce o lumina interioara care vrea sa dea pe afara. adica pentru mine reprezinta un optimism printre ruini, un optimism care nu stiu cum ar putea fi posibil, dar care totusi apare in mine... | |
| = un gol imens... | Alina Manole [13.Sep.11 14:13] |
| Cine își mai amintește de golul imens lăsat de plecarea Poetului Mihai Leoveanu dincolo de toate aceste cuvinte, în ziua de 13 septembrie 2009... Mihai există prin toți cei care nu vom înceta niciodată să îl iubim. | |