| = joc ideatic | Ioana Geacăr [07.Mar.07 09:09] |
| ...cred în veșnicia lucrurilor îngrămădite în spații-cuvinte veșnice și-n veșnicia lucrurilor infuzate-ntr-o clipă nelimitată a memoriei.... că ar exista pentru mine, sunt probate (primele ex ce mi-au venit). Îmi place filozofia. Frumos joc ideatic! | |
| = Vesnicie in alte variante.... | cornel marginean [07.Mar.07 12:17] |
| Imi vorbesti despre o alta vesnicie, cea a incremenirii si cea a privirii fixate in neant, privirea statuilor dorind sa spuna. Privirea barbatului sau a femeii inlantuiti in suishul orgasmic. Este accesul psihologic la vesnicie, nu cel mental, cel al conceptului uman despre nemurire. Poate odata voi scrie despre asta. E tentant:) M-a bucura faptul ca esti o iubitoare a filozofiei si ca ai intrat in jocul acestor idei pe care Alina Manole, prin poezie ei frumoasa, mi le-a intins. | |
| = Entitati efemere aflate la capriciile timpului | razvan rachieriu [07.Mar.07 13:12] |
| Veșnicia oamenilor , dacă există, nu este prezentă în viața asta, ci poate în reconsiderarea morții ca o altă viață. Conceptul de veșnicie aplicat oamenilor nu poate fi demonstrat cu mijloacele științei, iar dacă ar fi valabil atunci nu am mai fi oameni ca entități efemere aflate la capriciile timpului, căci s-ar schimba total definiția omului : conștiință de sine absorbind veșnicia, supunând timpul și concurându-l pe Dumnezeu. O lectură captivantă și interesantă. Felicitări ! | |
| = Razvan | cornel marginean [07.Mar.07 14:46] |
| Interesanta pozitia ta in ideea vesniciei oamenilor. Eu am considerat ca privind-o , in text, prin dorinta unei durate interminabile, omul nu vede ca obligatoriu pasul de final al vietii ci il prefera doar implicit, vesnicia fiind de fapt limita in timp, granita la care el poate impinge imaginativ moartea. Cu stima. | |
| = răspunsuri și posibile întrebări | Alina Manole [07.Mar.07 17:56] |
| I. Și dacă ar fi invers? Am scoate sunete ciudate și am înota în propria noastră veșnicie. Am fi aceiași? II. Definește lucrurile. Omul ca măsură a tuturor lucrurilor. Atingem maya? III. Și atunci, ce ar mai rămâne în Anima Mundi? IV. Nu, nu a iubi lucruri. Nu a iubi iluzii. Ci a iubi ceea ce e real. Dar ce e realitatea, dacă nu lumea din mintea noastră? V. A găsi altă veșnicie ar însemna renunțarea la timp și spațiu. A fi punct. Mulțimea punctelor devine mulțime vidă. VI. Pentru că, deocamdată, trăim în veșnicia aceasta, veșnicia oamenilor este prezentă împreună cu prezența noastră aici. Negarea prezenței veșniciei duce la negarea veșnicie universului în care trăim. Dacă ar exista un dumnezeu mai bun, aș crede în Altul sau aș rămâne la Acesta? * Mi-a făcut plăcere și bucurie să te citesc. Mulțumesc pentru replică. Aștept continuarea. :) | |
| = posibile raspunsuri despre ale tale intrebari | cornel marginean [07.Mar.07 20:26] |
Raspund cu placere celei careia de fap i-a fost dedicata aceasta odisee, printre spatiile cu grohotis de meteori ale ideilor :) I. Placerea de a gandi, asta a facut ca omul sa decada, sa nu fie delfin, in timp ce delfinul ramane semnul regilor. II. Lucrurile cuprind intregul balast cu care se inconjoara omul, atat fizic cat si psihic, doar spiritul sau nu cuprinde lucruri de aceea nu cuprinde, de multe ori, nimic III Nu va mai ramane nimic din spirit asa cum nici nu este. Unde sa fie ?: in politica, in economie, in transporturi, in turism, poate pe harta cu globul pamantesc din cancelariile scolilor unde noi am invatat ca ar fi. IV Realitatea este spinul care se infige din afara in mintea noastra. V. Cuvantul pentru vesnicie inca nu s-a inventat. Ceea ce spunem noi pleaca de la veci –(inic) adica veac de veac, veac langa veac, pana ne saturam sa adaugam atate veacuri, adica secole, adica niste farame de nisip la marginea Saharei, adica nimic :) Doar cand vor vorbi delfinii se vor dubla si cerurile. Doar daca vrei sa devii delfin-easa vei putea sa alegi. :) prietenie | |
| = mulțumiri | Alina Manole [09.Mar.07 19:19] |
| Mulțumesc pentru răspunsuri, Cornel. Mă voi gândi la ce ai scris. O primăvară frumoasă să ai! | |